Grebenisan Mihai Marian

Azi sunt hornar, Mâine, student, Poimâine, filosof, Dar nu e chiar așa. Timpul trece, Eu progresez, Fiecare, evoluează, În al său ritm. Fiecare, în stilul, Și voința propie. Culegem, ce

Va veni clipa în care uitatul are un suflet va veni și ziua în care un trup va zace în câmp. Va veni momentul în care rătăcitul va găsi și el soluția pentru viață și clipa pentru ani cei

Lungă e calea, Presărată cu obstacole Care mereu ies, La fiecare colț Pândesc și se ivesc; Așteaptă să cedezi Să te înhațe Să te dezarmeze! Nu e ușor, Mereu e o luptă Pentru

Flăcări ard Tavan topit Miros de fum Oameni fugind. Piele arsă Figuri desfigurate, Buze, nas, topite Cianură toxică. Totul e un iad Strigăte de ajutor Înăbușite în negru Flăcări

Frumoasă floare În ghiveci te am pus Te am udat destul Și frumos ai crescut! Cu petale strălucitoare Parcă din soare luate Și frumos colorate Parfumată floare!

Simt că zbor în extaz Plutesc deasupra lumii În ochii tuturor îs invizibil Mă dezintegrez total. În bucăți mă desprind Amestecul de molecule Lumea toată se-nvârte Am luat-o

Sunt un blond, săgetător, Prin lume călător, Studios, cum numai -eu, Când îmi propun, ceva, știu Cum și cât să obțin. Bătut nu mă dau, Însă pentru fericire, Știu să renunț, la

Pe străzi mă plimbam Gândurile-mi fluturau Pe colegi îi zăream, Parcă azi, a fost ieri Și ieri, era azi. Nimic nu s-a schimbat Anii au trecut... Toți au rămas la fel, Dirigintele, același

Lacrimi de iubire imi astern in zenitul purpuriu asteptand iertarea ta din oceanul de cristal. Lacrimi de fericire, din adâncul teluric!

În toiul nopții te ascunzi După blânda, mândră lună Ce lucește-n lac falnică În aurul umberei te-mbraci. În zadar mă privești Cu ochii tăi de flacără Căci anii nu te mai ajută În amintire să

E dimineață iarăși, Lumina, ne pătrunde, E iarăși, primăvară! Ce bucurie mare Pădurea, înverzește, Iarba ne arată colțul, Ghioceii înfloresc, Pe câmpuri, mieii zburdă, În vene sângele

Din sutele de gânduri, Nu-mi ajung cuvintele, Nici nu e nevoie... Să-mi redau visele! E de ajuns, să simți, Să trăiești faptele. Veselie cu bucuri, De toate împletite. Și multe,

E important să te cunoști... Să ști, exact ce simți Să ști căuta, în adâncu-ți, sufletului! În abisul inimii, care nu înșeală! Iubirea, e o taină; Nu o greșeală! Dragostea, e o tavă cu multiple

Poate, nu înțelegi, poate nu mă crezi, poate, mă iubești, dar nu recunoști eu te iubesc, să ști, la fel, ca-n prima zi! Poate, fără știre, nu ai de unde ști, îmi place, de tine inimii nu-i

Din fântâna cu explozii În vârtejul de strigăte Mii de sunete afundate Pe unde mereu ghidate Inima-mi paralizează! Inima urlă a disperare Mintea nu mai controlează Spiritul își ia

Astăzi am stat și m-am gândit ar fi tragic Să renunț ar fi păcat, de ce să irosesc? Timpul trece dar amintirile mă ajută Sentimente și gânduri reînnoite, Din suflet, precum phoenix, înviate!

Mă înec în ocean de vise De gânduri umbrite Idei întunecate, sumbre Fluxuri cu ață de sticlă legate. Mă agăț de un fir de os Printre uriașii elefanți roz.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Tatălui Ceresc Iartămă pe mine păcătosul și mă miluiește. Precum un rob ce a greșit În fața ta mă închin. Maria, mama, cea plină de har mă rog ție și tuturor

Azi nu poți, posta nimic Ceva mai extravagant Pe loc ești luat în vizor Gura lumii nu poate nimeni astupa! Nu ți se dau aprecieri, reacții la Povești banale, poze normale Peisaje, mâncăruri,

Să renunți la nemurire Pentru o clipă de iubire, Pășește pe țărână , spre căutare Pe pământ ca simplu muritor, Vei putea fi umblat, iubirea mea. Să fii tu soarele meu Când te am zărit prima

Încă mai sper din inimă Încă mai doresc Să te întâlnesc Și să ți spun în față Ce mult te iubesc! Iartămă dar nu pot să nu Te iubesc Mereu la tine mă gandesc Azi am plans și am fost

Câtă fericire Într-o boabă de iubire, Cât sentiment Într-un suflet infinit. Chiar dacă nu te iubește, Important, e să iubești; Să te simți împlinit E mai bine, să fi tu!

Bate inima Tac, tic, raca, Și a ta, cu ea Taca, raca, taca. Gândul tău Cu al meu, Dansează amu Nu contează locu. Într-un manierism Cuprinși de sentimentalism Nu e loc de sceptcism Avem

Iartă-mă pentru că te am iubit, Iartă-mă că nu pot, să nu te iubesc! Iartă-mă că ne am cunoscut, Iartă-mă că nu am putut fi înțeles! Iartă-mă că nu m-am putut face ascultat! Iartă-mă că sunt mai