Grebenisan Mihai Marian

Mă doare, că nu ești aici Pe tine, te aștept, să vi De această durere, Ce pe suflet este Scapă-mă de ea, Doar tu mă poți ajuta!

Orice lucru, e legat În tainicul Univers. Fără margini, precedat De un axis-mundis. Cuvântul e redat În legea Liberes. Fără putere, uitat De mitos și ethos.

În curcubeu de cuvinte, Vârtejul plutește, încurcat Dincolo de dorințe Deasupra nisipurilor aurii. Pescărușii argintiii survolează, Lumea se clatină-n mișcare Iar ei se holbează, cu seamă În

Stau și mă gândesc, Eu pe tine te doresc, Ce bine era, să fi fost aici, Să te umplu cu mii pupici. Stau și mă gândesc, Tu pe mine, mă dorești, Ce bine era să fi fost aici, Și să mă umplii cu

Struțule pasăre lașă, Hai la mine în casă! Nu te mai ascunde, Scoate capul la vedere, Te aștept, la fereastra Unde este casa, Hai, acum e treaba. De nu-ți place, Iți dau pace, Struțule,

Fără tine, timpul stă pe loc E multă durere și tristețe, Fără soare nu e zi Fără lună nu e noapte Fără tine un dor nespus! Fără culoare, fără veselie Fără râs, fără iubire, E greu și rece

Dăruiește-mi tot ce ai mai bun, Învăluie-mă în a ta dragoste Þine-mă în ale tale, brațe Nu spulbera a lumii taină Adoră și iubește tot ce te înconjoara, Tot misterul e cu rost, Destinele nu-s

Stau și sufăr în tăcere, În a mea cumplită, suferință, Căci iubesc, fară cuvinte Sau că nu mi știu exprima Ale mele sentimente... Pun suflet pe trăiri, Indiferent, ce crezi, Mereu te voi

De șapte zile, încoace nici mâța nu mai toarce am pus o pălărie roșie de atunci zece vizite Multe glume ascultate vorbe multe gândite mai mult clătite mâncate haine, cămăși aruncate toate