Grama - Toma Mădălina

Invidie Sclavi, în cuvinte închiși, fraieri triști, atât de orbi, atât de surzi că până și o furnică ne oftică și, de ciudă, o strivim. din volumul de poezii \"Zadar\", Galați 2003

Fragment de vis Atârnă o scară deasupra somnului meu. Prin aerul care se rotește-n sus fierbinte trădătorii ard, ucigașii au palmele lipite, tâlharii se jefuiesc între ei, mincinoșii spun, în

Prada Ai fi perfect, omule-gnomule, să mi te prind în gheare, la beție, să mă joc un pic cu sufletul tău mic, peltic și plin de murdărie, căci, trează fiind, așa cum stai degeaba, înecat

Martiriu Nu vreau să-mi treacă niciodată rănile zimțate, răni umflate, prin care-mi ies, în fiecare noapte, raze din aur curat. Ca nimeni să nu știe, ca nimeni să nu vadă, pentru că nu

Normalitate Pe copiii copiilor noștri îi învățăm să mintă, torturăm și ucidem pentru o palmă primită, cerem înapoi tuturor iubirea pe care n-am dat-o nimănui, niciodată, nu iertăm pe

Pelerinaj toată omenirea plânge, în cor, toate vocile lumii strigă, imploră, se roagă, copii, tineri, bătrâni la oasele sfinților se calcă în picioare, se îmbulzesc, cad grămadă, pe toți îi

Amprente În mijlocul verii am găsit un ciob de glob, de la Crăciun și-n iarnă, căzând din debara, de sus, de undeva m-a nins cu nisip o sanda. A naibii, cum păstrează timpul ascuns de

Orașul de gheață Poate doar am visat un cer gri spre infinit, suspendate, păsări cu aripi din cenușă, oameni de zăpadă, umbre albe, inimi mari niciodată, inimi mici înghețate, vorbe din

Muntele chemat Ce mai trebuie făcut ca Dumnezeu să iasă viu prin carnea sfinților crăpată? Câtă suferință lipsește? Câtă spaimă? Câtă cenușă? Nu-i deajuns, prin câte inimi, câtă durere a

Cum să te rog, mamă Cum să te rog, mamă, să nu mă naști încă? Când totu-i prins în gheață tu ai veni pe lume cu sufletul arzând? Când pășești în Lumină te-ai mai întoarce în pământ? Nisip

Cum să le explici? Cunoști gestul lor spiralat, sfredelind cu zgomot în carne, înfipt nemilos în aerul pur din spatele tău? recunoști râsul lor? recunoști că te doare? Când tu, căzând, ai

Lego ca Unul Viu ce-ai devenit Fii nebun, iubește, nu te risipi! Fără tine, nimic nu stă, nimic nu se mișcă fără învelișul tău subțire, nicio clipă n-ar naște altă clipă. Retrăgându-ți

Cuvânt în dreptul inimii Închisă în pântecul negru al lumii, strâns legată și totuși liberă să merg în sus, la infinit, în spirală, cu fața de veșnicie fulgerată, să mă alătur lângă ceilalți

Resuscitare Eram pregătită să Te lovesc și eu, ascunsă în mulțime strângeam la spate, în pumn, cu furie, o piatră dar când ai trecut prin fața mea, rănit și L-am recunoscut în sacrificiul

Sunt lângă tine Sunt lângă tine când râzi, când dansezi, când țipi, când lovești, când ești trist, când adormi, când plângi de fericire când visezi că te-nalți, când te trezești și

Fereastră deschisă 1 Nu mai visa, îmi spuneți, nu e timp de prostii, ți-o fi foame, ia și mănâncă, închide fereastra, este frig, vei răci. Nu mai visa, strigați strâmbându-vă la mine și

Stare de asediu Privind mirată în sus, las clipele să treacă prin carnea mea strivită în minunata ultimă a lumii secundă, sub o ploaie de gloanțe, înfășurată în fum, nu mai fug, nu mă mai

Globalizare număr oi în visul meu, în visul ei, mă numără o oaie degeaba mă trezesc țipând din somn, proastă oaie, iar adorm sub cerul pictat pe carton nu-s nici oaie, nu-s nici om doar