În bătaia vântului și-a lunii
Eu chipul mi-l înclin,
În astă noapte plină
De jale și suspin.
Trăiesc un vis ferice
Desprins parcă din basme,
Cu-n înger pur, dar dus departe,
Și-un suflet ce
Întunericul demult domnește
Peste întregul meu ținut,
Iar aripile-mi sunt murdare
De la atâta praf și scrum.
E totul gri… și stau și-ascult
Un cântec trist și de demult,
Lângă cadavrul
GT