Î-mi uit dimineața - ziua de mȃine
De azi
Î-mi uit ziua de ieri, trecutul nu mai există
Sunt doar o stea pe cer ce multă lume a văzut-o
Mă pierd în mine ca un nor,
Nu am nici ploaie să arunc
seară secretă unde î-mi odihnesc spiritul străin, unde liniştea eternă atent simulată, cheamă lipsa aceea de cuvinte. unde imaginare, umbrite, singure. unde invizibile contureaza forme inexplicabile,
mă simt ca un nor plutind în vântul ploios, cum trece
te simt ca o floare cu aripi de vânt
mă simt ca un copac umbros plin de nectarine
te simt, dulce fior de noapte
în spiritul meu strălucitor
Când la început spiritele dorm nu le trezești din vise ci le privești adâncul
cum trebuie să atingi sunetul fiecărui instrument din orchestra minții când toată lumea ascultă
subconstientul
Am visat că vie este ploaia
Umbra norilor chemând, mă vrea
Am visat adierea vântului și tremurul norilor
Vibrarea eterului
Credeam că sunt singur sub acoperișul Cerului
Am visat că voi ține
cȃntecul
frunzelor, în tăcere
cȃnd adie
sunetul vȃntului
înstelare în Cer,
soaptele norilor curg
și a stelelor,
tăcere
vibrează ceva în mine
calmă adiere de țărm
pe
GM