Poezie
Tăcere
1 min lectură·
Mediu
cȃntecul
frunzelor, în tăcere
cȃnd adie
sunetul vȃntului
înstelare în Cer,
soaptele norilor curg
și a stelelor,
tăcere
vibrează ceva în mine
calmă adiere de țărm
pe nisipuri
cristale sclipitoare
sunetul zȃmbetului în toate
zȃmbetul meu în noapte
a început să plouă
ploaie de șoapte albastre
prin fericirea eterului
pe pleoape
umbrele cerului
plouă
suspin
caut degetele tale
le caut
mă atinge cerul
mă atinge
privirea ta oglindind universul
soare răsare
răsare stea de culori eterne
cuvintele
sunt ale tale cuvintele mele
valuri de soare
norii adie apa pe mine
este bine
afară
natura
miracol în centrul ei culori astrale
este lumină aici
timpul răsare
șoaptele încă se mai aud
în depărtare
plȃng
tresari
degetele tale mă ating
frunze
001.594
0