Tatăl meu de pe pământ,
suntem frați și surori
care nu-ți mai cerem pâine,
ci iubire.
Tatăl meu de sub pământ,
suntem pomi și flori
care ne hrănim din tine.
Tatăl meu de deasupra,
Cum să
Să facem un cerc
în jurul acestei garoafe
puțin fanate
e anotimpul sentimentelor intermediare
Să-i pipăim cu privirea
nodulii delicați
din care doamna garoafă
a născut
puișori de frunze
Scheletele și-au tras fermoarele
la combinezoanele din piele
și s-au înfățișat sub cântecul privighetorii
ca să-i soarbă suflul
when I saw you I understood my heart
închiriem peruci de
Cine e Hipocrate ăla
și de ce nu se ține de treabă.
Din poemul ăsta curge sânge
nu e o glumă
faceți rost de un plasture
să oprim accidentul
vitamina K sau măcar zahăr
poetul are sângele prea
Adevărul e că mă simt bine, minunat, până la urmă. Nu că s-a ivit cineva, dar îmi cer dreptul meu. Mare filosofie, viața asta. Cine nu vrea viață veșnică, până la urmă și la urmă. Viața e veștedă,
Copilul rupe petale de margaretă
vesele ca dinții lui de lapte
mama cântă în aer la violină
soarele gâfâie în oglindă sacrificat
noaptea așază zăbrele la geam.
Viața pășește sfioasă printre
Sunt și copii răi
care prind miracolele
și le jumulesc de pene
Atenție, treceți pe albastru
semaforul este un tovarăș de drum.
I-am spus calului Zambilică
pentru că nu se atinge de flori
deși
Am făcut jurământ cu ochii verzi
niciodată să nu spun neadevărul
oricât de sângeros ar fi el.
Judecătorul zâmbește la greșelile din inimă
iar în biblie am păstrat o narcisă
pe care nu am
Prolegomene la un excurs metafizic de dezvrăjire a lumii
“Iar tu, suflet bun, care simți același îndemn ca și el, culege mângâiere din suferințele lui și fă-ți din această carte un prieten, dacă
Dacă folclorul românesc este expresia înțelepciunii populare, nu se putea să nu apară și varianta ei glumeață, care-și râde de prostie sub diferitele ei forme: Păcală. Simpaticul personaj este un
Într-o magazie cu obiecte repauzate
fiul lui nea Stan cotrobăia
după Dumnezeu știe ce clește
și a scos o seceră ruginită
printre sudalme
tăiată de un ciocan ros de cari
pe care numai bine le-a
Un înger singur cânta la trompetă
și alți două sute se ridicau
să-și curățe bocancii.
O pasăre rănită căzu cu mesajul în cioc
iar îngerii îl dădeau superiorilor.
Stingher, un telefon a răgușit
Cu chibrituri rusești
am să dau foc unei realități
pâcloase
va arde greu
dar va arde
cu flamă albastră
mai transparentă ca sticla
se va scoroji în foițe negre
iar tăciuni aprinși
vor săpa
Cu glas de chiciuri scuturate
m-a întâmpinat Arcadia
pădurea cu trunchiuri pântecoase
ce nasc fetițe rătăcite noaptea
cu frunze mari cât palmele bătrânilor
graurii chiuie prelung
în patru
Ieri am fost în vizită
la fabrica de recondiționat
jucăriile șchioape
și melcii neterminați
agățați la gâtul
unei realități în pubertate.
Am pipăit retortele atente
prin care picură în
Coralia e ingineră laborantă la un liceu de lângă grădina publică. Își cunoaște foarte bine meseria, iar ecuațiile nu reprezintă o problemă pentru ea. E o fată drăguță, dar se cloroformizează
M-am născut sub o constelație
în formă de floare.
Nici crin regal, nici trandafir împărătesc,
ci o albăstrea de câmp
sărutată de fluturi,
inspirată de cai.
O specie rară,
atât de populară
Hai să înfigem săgeți în soare
cea mai mare victorie a omului ar fi
hăcuirea luminii.
Să ne facem proprietari pe fiece rază de lună
să ne împărțim cerul
ca pe o hartă școlară
și până la urmă să
Te păstrez și astăzi
într-o memorie eufonică de scoică
fantoma ta măruntă
ca un dinte de lapte
zornăie copilăros
prizonieră și astăzi
nu-ți dau drumul
când mi-am risipit eu
amintirile
sunt
Astăzi a fost sărbătoare
căci am ucis capul hidrei
iar picioarele ei îmbrățișează
fără coordonare
copacii.
Era de culoare ciocolatie
și avea ochi albi.
Hidra avea dinți ascuțiți
și scuipa
Soare culcat într-un ochi de fântână.
Visul se lasă ca o pleoapă
tremurândă, lăcrimândă.
Căprioarele pășesc fraged pe maluri.
Miros de brad, înalt.
În adâncuri, argintul dezleagă vrăile vieții
Dacă nu ne-ar mângâia Dumnezeu
cine ne-ar trimite visele,
aceste telegrame răsucite pe toate părțile,
ca noi, furnici silitoare,
să le traducem în faptă de laudă?
Dumnezeu ne lasă să
GA