E aroape dimineață și încă nu pot sa dorm. Stau într-un fotoliu și îmi amintesc de vremurile frumoase ale copilăriei mele, în tîrgul Ieșilor.
Închid ochii, și parcă prin vis, îl vad pe tata,
Dragă Domnule,
Îți scriu încă o dată, sperînd ca pînă la urma să îmi răspunzi!
Știi foarte bine că de o buna bucată de vreme, le tot spun oamenilor că te-au supărat, și că mie personal mi-ai spus
Limbă născută,
Crescută din suferință.
Din durerea cutreierării
Pămîntului,
Din lacrima mamei,
Și-a cuvîntului
Putere de rugaciune,
Și-a rîsului pruncului.
Neprețuită
Comoară a sufletul
Acum că s-a facut tîrziu, mă duc să mă culc, și singur îmi cînt, s-adorm...
In dem beis hamikdosh, in a vinklkheider,
Zist di almone Bas-Tsioyn aleyn
Ir benbenyokhydl, Yidele, vigt zi keseyder
Un