Gigi Burlacu - Pietreanul

!Am fost trăsnit o dată. M-a apărat, se pare, steaua mea norocoasă. Era ziuă, dar stelele nu pier, nu-i așa?"
G.I.P.

Asta era, dom'le, acuma știm!

O altă culme a ghinionului

E crunt de te-a lovit
Un ghinion sadea:
Ai fost cândva trăsnit
Și ai... rămas așa?!

Concluzia e că

El vindea biletele în vrac
Travestit în papagal burlac.
E.S.
Iară tu - și mai... egal -
Sfichiuiai tot... papagal!

Completarea completării

După ce-a-ncercat posac
Travestirea în BURLAC.
E.S.
Până ai intervenit
Tu, în Pleasnă travestit!
G.B.P

Am dat salariul pe o lună
Să stau deasupra, pe tribună,
Să văd succesul colosal!
Dar am picat… de papagal.
G.I.P.

Mai bine - nu-nțeleg de ce,
Pierzând și leafa-ți de sărac -
Priveai... încorsetat în frac,
Pe pat, bând bere... la tv.
G.B.P.

Scuze pentru întârziere!

În tribuna ce se-aprinde,
Umoristul principal,
Invitat... bilete vinde,
Travestit în... papagal!

E prea ciudat ca să mai tac :
Vorbești de soacră ca... BURLAC ?
Eugen

Fiind burlac, pot vorbi detașat... (pe undeva prin Bărăgan!!!)

Eu neavând-o avatar
Mă detașez... celibatar!

Insistați, vă rog -și dacă
Soacra din incendiu scapă,
Dați pe ea cu multă apă...
Poate-poate se îneacă!
Ica

Definiția soacrei

Făptură situată-n centru
De areal familial
Și temă predilectă pentru
Epigramist slab cerebral.
Tataia

Ica, întrucât venerabilul Tataia nu mai are soacră, dar știe despre ce-i vorba și cum e, focalizările cu laser ale domniei sale - asupra epigramelor despre soacre - sunt explicabile:

Când le critică pe toate,
El se poate focusa
Că-l împinge de la spate
Soacra... de nevastă-sa!

Degeab-acum mă vizitați
Vecinii-n weekend sunt plecați!
L.T.

Bine observat-am eu:
Ești plecat și tu - mereu?!

Elegant, echidistant, constructiv - într-un cuvânt, articol bun.

Să nu cumva să-mi spui că "hahaleră" este substantiv defectiv de gen - că știu și te obosești degeaba!
De altfel, ca un "domn" ce te pretinzi, ai putea să-ți retragi creaturile - că epigrame nu sunt. Atât!

E vița asta cu secrete
Din vremi îndepărtate,
Ce se-nmulțesc pe îndelete
Prin... sciziparitate.
E.S.

Euglena, amiba, parameciul - organisme unicelulare?!
Probabil cunoști modelul din genotipul tău.
Terminând cu cei câțiva colegi de sait, te-ai apucat și de mine, ai?!
Te previn că o să-ți fie foarte greu, dacă nu cumva imposibil!

Totuși "sar" cu o replică - prima și ultima - în rest te las să experimentezi rolul unui Moise,-n pustiu!

Ca parameci și euglen(ă), clar
Îți spun, parol, acum mon cher:
Mai bine unicelular,
Decât un pluri... hahaler!

PS: către editor: dacă domnia voastră crede că acestea sunt epigrame, înseamnă că ori nu se pricepe ori o face din rea-voință! Am zis!

Îmi scrii, ce-i drept, corect la metru,
Vorbind ceva de Sfântul Petru,
Probându-ți iarăși nebunia:
Să știi că e Sfântămăria.
G.I.P.

Să știi: Alzheimerul te paște,
Ori folosiși prea mult stacana,
Că și-un nebun ar recunoaște...
Că astăzi este... sfânta Ana!
G.B.P.

Normal, când a lucrat cu mine,
M-a consultat cu apatie,
Dar când te-a întâlnit pe tine
S-a enervat... la nebunie.
G.I.P.

Am bănuit eu, că tot bâlbâia ceva de (sf.) Petru!!!

Avea din start, e clar, damblaua;
Cu spume, ochii cât sarmaua
Și am fugit, bunghind că vine
În urma testului cu tine!
G.B.P.

Unui "cârcotaș"

Generosul domn Burlacu,
Chiar de-și zice "cârcotaș",
Mi-a găsit la versuri leacu´,
Deci, e...corector fruntaș!
P. Dârvariu

Osteneală de prim ajutor

Am lucrat la versu-ți clasic
Cu o trusă de-ajutor,
Corectând eutanasic...
Cu o pană... și-un topor!

La aceste versuri am zbârcit-o și eu:

"Aici vremea este bună:
De exemplu-n astă lună... "
N-am "văzut" măsura de 8 silabe și nici aritmia din primul vers - "aici"!
Exact ce spuneam: meticulozitatea în versul clasic este mai mult decât necesară.

D-le Dârvariu! Nu aș fi intenționat nicio clipă să fac observația precedentă, dacă aș fi crezut că o să vă dezvinovățiți și să vă luați angajamente. Nu era nevoie! A fost numai o cârcoteală la un text care mi s-a părut bun – ca subiect, tratare și parte umoristică. Numai că versul clasic are niște caracteristici destul de „rigide” – apropo de prozodie. Și ar fi păcat, la umorul dovedit, să nu găsiți o formă necriticabilă. Argumentul cu vârsta și perfecțiunea este, fără îndoială, un alt semn de… simț al umorului! Mi-am permis să „lucrez” o parte din versuri, spre a vedea că se poate scrie cu prozodie corectă:

Dragul meu băiat, Gigel,

Te-am crescut de mititel,
Prin urmare, știu eu bine
Cum că semeni mult cu mine...
Totdeauna tu ai fost
(Să mă ierți) un pic cam prost
Și-ntrucât citești cam greu
Mai încet îți scriu și eu!
Gigi, plicul de la mine
De-l primești, e foarte bine.
Dacă nu îl vei primi
Cel mai bine cred c-ar fi
Să m-anunți neapărat
Și-l trimit din nou, timbrat!
Astăzi, tatăl tău iubit
În gazetă a citit
Cum că nouăzeci – procente -
Dintre crime și-accidente,
(Foarte multe, prin urmare),
Se produc nu-n depărtare,
Ci, pe scurt, la domiciliu.
Deci, făcând un mic consiliu,
Am decis noi toți, la masă,
Să luăm o altă casă:
Într-un loc mai depărtat
Și cu mult mai protejat.
Casa nouă-i minunată,
Dar e drept, cam izolată:
Chiar în mijloc de pădure,
N-are cine să ne fure.
Plus că nu-s în jur vecini
S-aibă vite sau găini!
Aici vremea este bună:
De exemplu-n astă lună
Doar o dată a plouat,
Doar că, vezi, a cam durat,
Chiar o lună a ținut!
(Mult, dar nouă ne-a plăcut...
Profitarăm nițeluș -
Zilnic deci făcut-am duș!)
De bunicu, ce să-ți scriu?
A cam decedat, de viu...
Vrei să știi cum s-a-ntâmplat?
L-am găsit, când ne-am mutat,
Încuiat în șifon’er,
Cel plasat sub recam’er.
Presupun că l-am uitat
Pe acolo - c-am jucat
"V-ați ascunselea" de zor
Și fusese-nvingător.
Dragul meu, cum ți-am promis,
Mai deunăzi ți-am trimis
Un costum gri de tergal:
Are nasturi de metal
Care sunt un pic cam grei
(Poșta costă, vrei-nu vrei).
I-am tăiat – ai presupus -
Și în buzunar i-am pus…
În sacoul de costum,
Care-i mai ușor acum!
Și să vezi ce halima:
Explodă butelia!
Când prin geamuri am zburat,
Totuși mult ne-am bucurat…

Restul de poezie nu l-am mai lucrat întrucât ați trecut la o măsură de 8 silabe a versului (o perioadă, apoi ați revenit la 7 silabe) și ar trebui schimbat mult aspectul textului, ceea ce ar duce la coruperea subiectului.
Finalul mi se pare bun – aș zice că e o construcție oximoronică – și nu face decât s-o apropie de poanta unei epigrame.

Cu stimă, un cârcotaș - bine intenționat

Nu mă plâng c-o duc în spate
Și că-mi este soacra rea;
Ea e-o rară bunătate,
Că nici Dumnezeu n-o ia.
I.Cuzuioc

Chinul tău și n-am ce-ți face,
Că nici dracului nu-i place!

Ca modest practicant în ale umorului, apreciez prezența lui în text.
Însă, fiind poezie clasică, cu amiciție vă comunic următoarele:
sunt probleme de măsură inegală a versurilor și de ritm (ruperi dese), într-un cuvânt de prozodie.
Avantajos ar fi dacă ați "purica" textul și ați rezolva aceste neajunsuri - astfel poezia ar putea arăta mult mai bine.

Cu prietenie, un cârcotaș, truditor el însuși în ale perfecțiunii!

V2 din catrenul meu este ratat. Iată o variantă:

Îți spun, pios, dar fără frică -
De când plecă-mi trecu și tracu' -
Cum e acuma, dom' Petrică,
A fost și-n viață: dată dracu'!

Depun mărturie

Pușchea pe limba-ți do(a)m'ne!
De vie (știu doar eu, Burlacu
Și poa' să mă condamne),
A fost cam... dată dracu'!

Intervin pe lîngă Eugen:

Nu este vindecabil morbul
Oricît de mult ți-ai da concursu',
Că nu intimidezi tu corbul;
În consecință... plimbă ursu'!