Corbul și vulpea – Fabulă de poveste

Intervin pe lîngă Eugen:

Nu este vindecabil morbul
Oricît de mult ți-ai da concursul,
Nu se intimidează corbul,
În consecință, fugi cu ursul !

Tu crezi că pot umbla cu ursul?
Să știi că altul mi-e parcursul :
În lumea largă și pestriță
Eu voi fugi cu o vulpiță.
E,S.

Intervin pe lîngă Eugen:

Nu este vindecabil morbul
Oricît de mult ți-ai da concursu',
Că nu intimidezi tu corbul;
În consecință... plimbă ursu'!

1. Despre mine
Conform replicii mele de mai sus:

Mă vede toată poienița
Că nu plimb ursul, ci vulpița.

2. Despre restul lumii epigramiștilor

Un spadasin cu mult umor
Și tact câștiga războiul,
Apoi schimbând acest decor,
Va scrie „Corbul și vulpoiul”.

Ca să continui în spiritul poeziei „Intimă” a lui Cincinat Pavelescu, ar trebui să spun: Și versul se înfiora.
Pentru că în V2 din catrenul precedent am mâncat un cuvânt.
Era miezul nopții și tocmai începuse toamna de câteva secunde.
Redau catrenul în întregime, conținând corectura:

2. Despre restul lumii epigramiștilor

Un spadasin cu mult umor
Și tact va câștiga războiul,
Apoi schimbând acest decor
Va scrie „Corbul și vulpoiul”.

Ofer ca bonus și o variantă pt V3:

Apoi spre hazul tuturor
Va scrie „Corbul și vulpoiul”.
E.S.

Cînd a-ncercat cu păcăleala
Cercând naivitatea lor,
Doar ursul a mușcat momeala,
Cioroiul, nu cred. Nevermore!

Nelu, faci o trimitere la poemul „Corbul” al lui Edgar Poe, unde la sfârșit de strofe se repetă obsesiv „nevermore” (pentru cititorii care nu știu engleza, înseamnă „niciodată” și americanii îl pronunță „ nevărmor” -3 silabe-).
Eu voi privi corbul lui Poe prin perspectiva lui La Fontaine.

Corbul, eterna poveste

Jura pe-un cașcaval pierdut
Că „nevermore” nu ar mai face
Greșeli, dar vulpea nu-i dă pace
Și-n doi o iau de la-nceput.
E.S.