Gigi Burlacu - Pietreanul

Intenționat sau involuntar n-ai spus tot... ?!

Domnule, te contrazici
Când declari că la femei
Te vei duce -spui aici-
Dar tu stai cu dumneaei!

De facto și mai puțin de jure, un boem este național.
Faptul că activează (sic!) într-un loc sau altul este mai puțin important.
Iată că pana lui Aurel se transformă în penel (pictorii sunt tot niște boemi) și ne zugrăvește ( nu s-a perimat sintagma) o epocă în care oamenii încă operau cu principii și concepte, dincolo de rebeliunea aparentă.
Cu bucurie regăsesc aici un nume, Ion Clopoțel, care, între timp a migrat către boema pietreană. Sigur că aceasta nu este la fel de celebră și voluminoasă ca cea piteșteană, dar nu face rabat de la... intensitate.
Aștept cu nerăbdare momentul în care vor fi prezentate și \"aventurile\" lui Ionică al nostru (gata, l-am asimilat, luați-vă gândul!)
Mulți dintre tinerii de astăzi cred că nu mai avem nevoie de trecut. Ba da! Fără a-l cunoaște nu putem înțelege prezentul și nu putem construi viitorul.

Cu plăcerea lecturii și melancolia anilor de pe alte meleaguri, Gigi - tot un individ cu capul în nori.

Daniela, nu era necesară o explicație, pentru că n-ai greșit cu nimic.
Comentariul meu, însuși, era o provocare.
Cât despre cele două \"specii\", mă bucur că știi despre această ipoteză-opinie.
Cu amiciție, Gigi

Teribil mi-a plăcut, monșer,
Acest catren al dumitale,
Și-ți mulțumesc! Eu, însă, sper
Că-s nașă - a lui Caragiale...
Daniela

Nu-i chiar așa

Ca Luca și ea-i de poveste -
Ne face să râdem în voie
Și-aflat-am că Goea îi este
... Și mamă și tată lui... Goe!

Ca Luca și ea-i de poveste -
Ne face să râdem în voie.
Ne spună Maria ce este:
Nevasta sau sora... lui Goe!

\"... dar rebel, opzecist și nu prea... \" A se citi \"optzecist\" ! Scuze... involuntar!
G.B.P.

Inițial voiam să fac un comentariu inteligent sau, cel puțin, deștept.
Apoi mi-am dat seama că autorului – care trece deja la etapa de simplu și înțelept (avatarurile, deh!) – nu-i trebuie așa ceva.
Nici din punct de vedere estetic nu-i necesar un astfel de demers.
Precocitatea senectuții, ocult prezentă -
\"Ce nu-mi amintesc tace în rodii și trestii,
mă așteaptă-n bătrânul spre care duc pe scut
amiaza puterilor mele, soarele ei:” -
își este autosuficientă.
Declararea poemului dedicație lui René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke este o „parșivenie” poetică, pe care o pot înțelege doar cei ce rezonează cu vârsta și „stilul” Aurel/ului.
În realitate... „Femeia pe care-am iubit-o
nu se mai vede
decât pe lama unui cuțit...
pe raza ce ține... „
Și iubit și criminal, simultan, ucide –din necesitate și economie– femeia-idee, spre a o păstra mereu vie, înlăuntru, dincolo de primul sfert de secol de viață (1980).
Își asumă, matur și prematur (dată fiind vârsta la care a scris poemul) o anume distanță – și aici este „secretul” poemului – față de iubire, de fizicul comun și vulgar, dar necesar... „Stă între mine și ea un râu peste care trec morții... o depărtare ce trebuie înșelată cu viața.”
Precocitatea viziunii „... mă așteaptă-n bătrânul spre care duc pe scut
amiaza puterilor mele, soarele ei... „ prefigurează viitoarele încercări „... leu săgetat uneori fără de noimă...” și duce la necesara resemnare.
Iar poetul, inexorabil, curge înspre introspecția înțeleaptă... „și tac lângă Marea... \"
Un poem pe „calapodul” meu, clasic, dar rebel, opzecist și nu prea („încăpățânările” ineditului). Mulțumesc, Aurele, pentru... amintirile anilor!

Atât! Cu amiciție, Gigi

P.S. Dacă tot nu mai „poem/ezi”, apucă-te serios de epigramă: idei ar fi și dacă ajustezi puțin prozodia, merge!

... am remarcat că m-ai... remarcat!

Când eram printre berbanți,
Nu-ncăpeam de sicofanți.
De curând m-am demarcat
Și tu, brusc, m-ai remarcat.

... după o noapte petrecută în cada cu apă... rece!
Daniela și Ica ne așteaptă... la cotitură!

Pline-s fetele de miere,
Trag băieții la plăcere
Și când mai să reușească,
Ele-ncep să-i... smotocească!

\"Femeia te ridică, femeia te coboară,
femeia îți dă viață, femeia te omoară!\"

Trebuie să-ți fie foarte greu, Nelule, să \"lupți\" cu cele două amazoane!
Am găsit o soluție: întoarce-te în timp și... salvează-ți viața!

Când apar, perfid, pe față,
Niște coșuri -prin tuleie-
Fă, ca să rămâi în viață,
Un vaccin... antifemeie!

... că, în egală măsură, femeia și bărbatul sunt - anatomic vorbind - de vină.

Redau ipoteza ce spune -
Și nu-i, mai deloc, efemeră:
Motivele nu-s chiar comune -
Problema-i efectul de s(f)eră!

Nea, Ioane!!! Sigur că merg ambele forme (\"șașiu\" - popular) - că doar populația hotărăște, până la urmă și Academia... parafează.
Dar nu este mai greu de pronunțat \"șașiu\" decât \"sașiu\"?!
Și când te gândești că, etimologic, vine din \"șasiu\" (franțuzescul châssis), dar a fost virat de etimologia populară în \"sașiu\" - din turcește.
Sper că nu ți s-a pus pata pe mine!
Gigi Cârcot

Salutare, Ioane! Mă bag și eu în seamă: se scrie \"sașiu\" (cu un singur \"ș\").

Președintele \"jucător\"

E sașiu în viziuni
Și-n principii, lunecos,
Face-n cap inversiuni,
Iar politică, prin... dos!

Măi copii, nu faceți \"prostii\"!
Sunteți pe \"tărâm sfânt\", aici pe sait.
Trebuie să vă luați cu... acte... în regulă!

Sunt un dandy cu mustață,
Păr pe cap - cam mărginaș...
Dacă vă iubiți, pe față,
Eu mă prind îndată Naș!

\"Quand tu fais la la la la/Pense aux co(n)sequences\"

Louis Germain David de Funès de Galarza. Am vizionat toate filmele cu el de multe ori - fiecare.

Am agățat-o - de ușoară -
Ca bonus, pe Hortensia;
Rămasă grea - a câta oară -
Plătesc acuma... pensia!

Am trăit în perioada analizată, am pătimit - ca toți ceilalți, încerc să uit - cum, probabil, încearcă toți (sau măcar să mă fac - oare să fie posibilă iertarea?!)

După ce ți-am citit \"luarea de poziție\"-in memoriam, am citit și textul domnului Anghel. Ambele de marcă!
Comentez:

Niciun comentariu lung
Nu postez la textul tău.
Trei cuvinte cred c-ajung:
Amintirile ne dor!

Salutare Aurele! Salutare Nelule!
Știam eu că până la urmă vreți să fiți sfinți... amândoi!
Uite cum facem:

De vă lepădați de dame,
De pălincă și țigări
Și de alte multe... \"scame\",
Vă promit canonizări!

Sătui de viața conjugală,
Acceptă soarta ce-i desparte,
Căci el murea de plictiseală,
Iar ea se plictisea de moarte.
G.I.P.

\"hai că e chiar bună poanta. m-am distrat teribil. cînd îți iese, îți iese și gata d-le. te felicit pentru această bună epigramă.

spor la mai multe poante bune, bia\"
C.R.

Această epigramă nu este bună. Este antologică! Și lui Petrică a cam început
să-i... iasă!

Sătu(L) de viața conjugală,
Acceptă soarta ce-i desparte,
Căci el murea de plictiseală,
Iar ea se plictisea de moarte.

G.I.P. + un \"(L)\" de la mine

Îndrăgostitul de Petrică
Mă face să mai spun ceva:
Fiindcă-i este... ziua... mică,
Lucrează și... duminica!

Eu, un pățit

Susțin, ca un șofer convins,
- Doar zic, nu dau cu manivela -
Spre poantă, sigur, te-a împins
Maria Goea Daniela.
I.R.

Pe blonda cu mișcări feline
Și alte-atracții feminine,
Ai vrea să o seduci cu artă,
Dar ea îți spune \"las-o moartă\"!
N.L.

Ce-aveți, fraților cu Petru,
De îi cântăriți și... cuanta?!
Chiar de-o măsurați cu metru\',
Pentru Dana-i mică... poanta!

Un binevoitor