Eu nu plâng doar cu lacrimi sărate
ci cu ploile lugubre de toamnă
și nu râd doar cu buzele mele roșii
ci cu roua cristalină a ierburilor din câmpii,
dar nu-mi ajung nici ploile ,nici râsul
Acolo unde primăvara doarme
Prin ochiuri de ferestre mă strecor
Trăiesc în locuri friguroase doamne
Și mă hrănesc din splendidul decor.
Prin geamul meu mai intră o lumină
Ce-i descărnată din
Voit sau din greșeală, prin gânduri sau prin faptă
L-ai răstignit pe cruce și-acum și altădată
Ca orice om din lumea cea crudă și nedreaptă.
Dar tu regreți și-ai conștiința împovărată…
De pace
Stă pe masa pacea bună
Și în serile cu lună
Violetul beat se adună
Și ne cântă și ne tună .
Sfinții lumii toți se pupă
In lumina neîntreruptă,
In poiana luminată
Ce ne chemă și ne
Vulcanul de sânge în minte se zbate
Cerând de la duhuri dreptate
Și toamna se învârte-n tenebre murdare
Focuri de iad ridicând sub ale mele picioare .
La moarte suntem singuri și am sufletul
Armata roboților
Sparge casa morților
Și vin ciocârliile
Dinspre slăvi cu miile .
Lasă mâna-ncet s-apuce
Șarpele cu limba dulce
Și-l pune-n cruce de drum
Ca să pot să vă adun .
Dintre
Fetele au coapsele
la fel de rotunde
ca-n vremea războiului
daco-roman
și sânii lor
ar fremata in mâini
de bărbat
iar Don Juan
e prea slab
ca să afle
nemaipomenitele plăceri
-ale
Noi toți muți suntem .
Numai imaginația noastră
are bălți de cuvinte
și nori de cuvinte
și jerfă roșie de imagini
este vorbirea .
Schimb de idei
și batjocorire de idei
sunt
Lumina arde văzul,
Mirosul s-a topit
Și auzul cel elevat
S-a evaporat.
Gânduri se agită
Peste stomacul uscat
Și peste tălpile
Care au crepat.
Gânduri se agită
Peste marginea
