Poezie
A fost o vreme
1 min lectură·
Mediu
A fost o vreme când credeam
C-am rătăcit pe cale.
Și ce-am pierdut nu mai găseam.
Nici poartă de-nturnare
Asta era, când nu știam
Ce mână m-ocrotește.
Și ca oricare pas făceam,
Cu rost și nu orbește...
Dar, într-o mi s-a deschis
O ușă spre LUMINÃ-
Când sufletul mi-era cuprins
De cea mai mare vină.
Am înțeles și am simțit
Că e răspunsul care
Îl așteptasem împietrit
La oriceșice intrebare.
........................................................................
E primăvară-n viața mea
Înghețul se topește ...
Și mi-adus cu ea o STEA
Ce-n toate mă-noiește.
A mugurit speranța,
Tot sufletul-mi zvâcnește
Vrând parcă soarele să dea
Sărutul CEL de OBȘTE !
Sosita-i vremea de arat,
Sămânța-i pregătită.
Lucrând să am la secerat
Cununa mult râvnită.
Știu, azi, că drumul este bun.
Că mi-am găsit cărarea.
Smerit-aș vrea să pot să spun
Ce dulce e împăcarea !
001.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gherghina Tofan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Gherghina Tofan. “A fost o vreme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gherghina-tofan/poezie/217070/a-fost-o-vremeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.