Gherghei Iulia

Pastila, ia pastila-spuse el pastila care te tine în înăuntrul sistemului te calmează, îți adoarme curiozitatea De fapt, ce este adevarul?! O conventie, un lucru reciproc acceptat Mâine un

Poruncă Ferește trupul de mireasma cărnii E un lichid mai volatil ca sensul Durerea vine-n urmă precum miezul Ia formele buzei și -și smulge cu dinții Simbolul Satisfacția ți-o dă

Iluzii Nu avem nevoie de vise Sunt ca o boală Se lipește de sânge Spintecând carnivor Orificiul lung al pupilei Ne macină frunza Scuipă cotorul Iluzionându-ne trupul În mii de

Intenție Să plec spre văzduh spre ceruri mai bune Să zbor lin planat prin puf de nori Să mă rostogolesc prin fulgii penelor de înger Să beau apa pură a izvoarelor din tainicul

postdivorce Durere, Dezgust Greață, Furie, Fiere, Izbucnire Lacrimă, Teama Urlet, Ură Boli de care trebuie să mă vindec Să zicem ca am depistat cauza chiar am înlăturat-o... Dar din când

Iarna asta îmi leagă cărămizi de suflet Mă scufund în pătura norilor Gri, umed, rece Vată de sticlă-n plămâni Scârțâie geru' în genunchi Articulațiile fericirii și-au aflat obștescul

Rugăciune Am dansat cu tălpile în flăcări Adulmecând Pielea mea sfârâind Sângele meu Astfel Era mai roșu Mai timid Pietrele aveau rost În drama aceasta de sfânt Ne sfidau cu cântecul

Întoarcere Vino acasă mamă Aici soarele strălucește Altfel Lacrima în vin se preface Vino acasă Mai fericită, mai plină de lumină Adu-ne surâsul tău În globuri pentru pom Să se

Putrefacție Am uitat un cuvânt între buze Avea gustul amar al unei secete Dezlipirea de formă n-a avut umbră Somnul a fost o vindecare de trup

De-aș fi umplut cerul cu chipul tău marile te ar fi oglindit ca pe un nor De-aș fi cântat al sirenei cântec valurile ți ar fi spălat ochii cu spuma lor Cerul meu nu te încape cântecul meu e

Te rog, vino în noapte cu mine Vino să călărim întunericul, să atingem lumina stelelor moarte Trăim o nesfârșită minciună, o hologramă pusă în scenă de sori deja stinși Deci, cum ai defini tu

Ciob Acum este un cuvânt rotund în așteptarea unui colt care să-i spargă începutul Rostogolind vocala ca pe condamnare noi victime ne facem de prea plin În dezolare ne

Lup Am sângele rece pe buze port dezvelite semne de trup Mă vând în fiece iarnă la dinte și mușc blestemul din fruct Ghicesc și în palmă De frunte Lipesc sorocul de

Voi aștepta până când întunericul își va răsuci rădăcinile în pământul privirilor sorbite de vânt Ca o mângâiere mă voi întinde între suprafețele pupilei uscate de vise Îmi voi stoarce un

Autobiografie Pe lumea asta, Doamne am avut parte de toate De-un tată ce m-a părăsit De-o mamă ce a adormit și m-a uitat când în vis s-a scufundat Abandonat am fost un prunc ce a uitat să

să mai mușc din ziua asta o dată să simt cum dinții îmi trosnesc izbind asfaltul ce se lăfăie se scurge de pe noi alcătuind șosele de întuneric să mai sorb un răsărit sau două cu lingura

Mă mângâi... Iți înfășori privirile ca pe un fus Mă învălui tiptil... ca un motan în căutarea prăzii Dansezi un dans nebun pe margine de buză Adulmecată de un animal flămând provoc, înghesui,

Indigestie Sunt sătulă Mă simt vinovată Toți înfometații lumii ar trebui să mă arate cu degetul Nu , să nu arunce cu piatra Rușinea îmi va fi destulă pedeapsă Am întrecut limita

Inocența Doamne cum poți să ne iubești Cât de mare îți e iubirea Sincer îmi e lehamite de tot ce mă înconjoară Dar de fiecare dată îmi aduc aminte cu uimire de marea ta dragoste de

Intrusul Să mă gonească ar vrea Le stau de a curmezișul în gâtlejuri Nu au curajul încă să mă privească cu ochiul lor ca un colț Își țin pumnalele ascunse și-le șlefuiesc în fiece zi Ar

nu am de ce să mă tem întunericul se răsfață alungând orice șoaptă nu am de ce să mă tem șoaptele se înnoadă în cântec de urât întunericul alunecă pe sub uși nu am de ce să mă