Gherghei Iulia

De jale mi-a înțepenit sufletul vertijul îmi este a doua natura mestec, vorbesc, amețesc... într-o râna sfârșesc când o sa-ți dai jos „gâtiera” e întrebarea ce-mi răsună întruna-n urechi de

Da, marea era acolo foarte albastră... se vărsa în ochii mei dis de dimineață noaptea o ghiceam domoală și densă... Era acolo...albastră Am înghițit un val sau două cât sa-mi pară

Jocul de-a mortul viu 2 Jurnal Am vrut să mor Sfârșitul să mi-l văd venind Aproape că mă sufocau cu speranța Cu dorința lor de-a mă face bine Dar eu știam Condamnarea sunase la

Pe nisip O casă pe care marea se ridică își construiește metaforele albe izbind în gândurile noastre Va reuși să ne transforme carapacea? Mai arși de focul dintre palme Nemângâiați ne vom

Praf de stea Viitorul conține o literă care se repetă Pană la urmă Totul e o repetiție infernală Oglindită în miliarde de stropi Buclă după buclă Construim spirala unui A.D.N. Din praf de

Povestea Prințesei Bestie Personaje: Balaurul Mama, Prințesa-bestie, Babi, zâna buna Bătrânul cu suflet negru Aloia-Bal-soia prim-ministru al regatului Fericirii Calculate Baba

Ea știe! Trec în drumurile mele Pe lângă un trist felinar Nu știu de ce e trist O fi oare Pentru ca aproape ca într-o

In sfârșit Povestea oaselor noastre așteaptă să fie citita Din păcate nimeni nu va simți nevoia să  afle Banala înșiruire de întâmplări pe lângă care am trecut Triști dinozaurii ne relatează

că să încep acest poem ar trebui să trag perdeaua de ceață să plonjez în buretele acela care atârnă de balconul meu Mă asurzește Mă orbește Mă sufocă Asa că mă întorc la jocul meu

Acum sunt pe norul meu alb Am trecut prin poarta gaurii negre, moartea Mi-am redus una din dimensiuni și va apar în vis aducându-va vesti din viitor De aici de pe norul meu alb Când nu privesc

Mâine 2 iunie 2009 sărbătoresc 1 an de divorț oficial. Ce bine e asa, sincer! Nu am wife-material, ce sa fac?! Nu le suport mirosul, aspectul, sforăitul, mofturile, felul cum ne confunda cu mamele

Nerozie Anestezie Artroză Erau vremuri când jinduiam după marile pasiuni, anticipam suferința... Îmi permiteam să dau definiții durerii Nerozie Acum când fiecare dimineață E inundată de

Nu pot scrie despre toamnă în mijlocul lui iulie când aerul incandescent îmi torturează orele amiezii Nu pot scrie despre toamnă când singură în cearceafurile umede în sufocanta noapte mă lupt cu

Despre un părinte beteag sufletește Mi s-a golit sufletul de amintirea lui Îmi tot spun că n-a lăsat urme Poa' să și moară acum! Nici că îmi pasă! S-a dizolvat, evaporat Praf pe o

S-ar putea S-ar putea undeva să existe o rană În centrul de unde iese izvorul S-ar putea ca sufletul să se coaguleze Până la măduvă Și dincolo de ferestrele mângâiate de soare Întâmplarea să

In pragul sincerității 1993 Turbare în fiecare clipă Fur aer Fur Oare vreau să trăiesc Oare vreau să respir Viermuiesc Rod secunde mestec priviri Adulmec Am conștiința propriei

Exercițiu de primăvară Aș putea fi veselă Au înflorit copacii Peste oraș plutesc miresme De vesele flori albe și galbene Aș putea fi tristă Mergând pe trotuarele cetății Urâțite de emisia

Un fel de beție Desigur, Toamna are dulceața ei... Apusurile se preling ca o miere pe fructe și sedus te trezești de soarele strâns în pulpa lor Frunzele au un altfel de foșnet mai resemnat,

Azi am făcut un cactus Sângele a țâșnit și i s-a așezat în țepi precum florile M-am înălțat la cer și de sus pata aceea în imensul deșert atingea perfecțiunea Sunt un artist, mi-am

19 octombrie 1995 De vreme ce aerul Ne mai mângâie Și frunza ne gâdilă ochiul Și mărul își sticlește mireasma Propun să uităm Să uităm că în fiece gură de aer Se lăfăie letala otravă Să

Despre bunatate Pâinea e caldă, Pâinea e bună, Aburul ți se lipește de nări Si nu știi de ce ești fericit Un pic E bună, e caldă, E aproape dulce ca o mamă Si e o însorită toamnă Un pic

În ultimul timp mereu mă trezesc cu aceeași întrebare pe buze De ce mie nu mi se cuvine Iar ceilalți mereu Mă acuză de nemulțumire Recunosc Nimeni nu-mi convine Nimic nu-mi

Eros? Ghici cine s-ar putea desprinde De ochiul meu rotund Fără ca palma Sau dinții Să-i poată da formă Mi-e sete acum De semnul întrebării Rămas pe urechea internă A buzelor tale Mereu

Jocul De-a Mortu’ Viu -jurnal- Mai întâi n-am mai avut picioare Doar o imensa Amorțeală Și Neputința Mă sufoca Mă enerva Toți își puneau miere în voci Condamnarea li se prelingea Pe