Mă simt străin de tine
Dar nu de tot ce ma-nconjoară,
Mă simt străin de mine,
Dar nu de visul meu de vara...
În care tu și eu pășim alături
Și marea de oameni dispare...
În care ne găsim
O piatră scârțâie la apasărea
Unui pas ce greu coboară
Iar omul trece afișându-și nepăsarea
Pentru o piatră pe care n-are cum s-o doară.
Mai târziu, desculț, omul a lovit o piatră
Și-o durere
Același vechi pian
Pe care-ai stat întinsă,
Când ți-am cântat romanța de adio...
Aceeași încăpere,
Ce cu lumina stinsă
Þi-acoperea privirea
Lăsându-te cuprinsă
De cântecul pelagic
Al marilor
Să te ating cu un suspin,
Aș fi pervers...
În brațe mâna să ți-o țin,
Călcând atunci pe al meu crez,
De-a nu întina iubirea cu atingerea carnală,
Ci lăsând doar nemurirea
Peste clipa
\"Capul ce se pleacă,
Sabia nu-l taie\"...
A spus poetul,
Ei?! L-au citat
Și au pretins
Că-s oameni culți,
Nu ca noi - proști...
Proști,Proști
Dar mulți,
Am replicat și noi
Și-atunci
Am
...Sânii tăi cei dulci
Să mi-i oferi, în taină,
Iubirea-a neputință
Să-ncerc să o-nțeleg,
Iar rozele-ti prea dulci,
A trupului otravă,
Verigă de mistere
Ce-ncerc să o dezleg...
Tu să te
Trecătorule,
Oprește grăbitul pas al vieții
La umbra acestei cruci
Și meditează,
...Înainte de a călca urmele înaintașilor,
Ei au suferit,
De ce să suferi și tu?
Ce cânt ai vrea să-ți cânt
Fără acorduri?
Ce versuri fără de cuvânt
Vrei să-ți recit?
Ce piesă cu deznodământ
Vrei să-ți prezint?...
A tăcut pe veci orchestra,
A murit poetul
Iar actorul își
Ce zâmbet straniu ma-nconjoară...
Cu priviri de domnișoară
Și cu visul tău de toamnă,
Vrei să te consider doamnă?!
De ți-ai șterge rujul cu-o batistă,
De nu vei mai cânta balade, singură și
GT