Poezie

Exerciţii de respiraţie

[Eventualilor mei critici – (imaginari)]

1 min lectură·15 martie 2024

Mediu

Nu ţin neapărat să fiu un nume,

Iar la posteritate nu aspir;

Ce îmi doresc, în schimb, pe astă lume

E ca, din când în când, să mai respir.

Şi ca să nu vă dau prilej de hulă,

Că şi de-aţi face-o, totu-ar fi în van,

Vă las, cu mintea voastră cea credulă,

Să mă citaţi aşa… din Paşti în an.

Cum însă voi tot căutaţi o muză,

Cu lăcomie, m-aţi şi inspirat,

Luându-mă în rol de călăuză,

Şi-n voi atunci m-am metabolizat,

Fiindu-vă şi apă şi merinde,

Pe lângă oxigenul inspirat,

Ca în final să îmi cântaţi colinde

Şi un prohod, că-aş fi un expirat.

Deci, în final, nu trageţi iar concluzii…

În ciuda voastră, încă mai respir,

Şi-n timp ce voi vă faceţi doar iluzii,

Eu tot trăiesc. Ba chiar mai abitir.

00714

Gheorghe Oncioiu. “Exerciţii de respiraţie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-oncioiu/poezie/14178850/exercitii-de-respiratie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.