Poezie
Timpul și Doamna
1 min lectură·
Mediu
Arde ceara albă în sfeșnic rece de alamă
Iar plăpânda sa lumină privirea îmi atinge.
De-a fumului vâltoare infinitul se prelinge
Și-n umbră îmi scufundă fantasma chipului sub lamă.
Trecutu-i doar nimicul prins între pereții goi,
Iar carnea-mi e cristalul de clepsidră
Ce ține-n ea un ultim fir de pudră
Vânat de cruda doamnă să-mi ia vremea înapoi.
Rostogolind acum în luciul ochiului macabru,
Imagini se reflectă, infimul bob de piatră mată
Cade-n pumnul negru de nisip și îmi arată
O lume ce se ascunde de-al timpului uscat cadavru.
001.673
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Gheorghe Constantin Marius. “Timpul și Doamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-constantin-marius/poezie/13851/timpul-si-doamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.