Puzderia de gunoaie ce ma inconjoara
Nu-i decat o pata neagra,
Formata din puncte gri,
Logaritmi si prostii;
Aflata intre fotografii
Alaturi de trandafiri
Rosii ca pasiunea
Consumata
oriunde merg praguri joase se lovesc
de clante ce nu mai vorbesc
de mult a lumii limba
ci doar o imita
Adevarul de cele mai multe ori
Il gasesti lovit pe scari
Intre paranteze bombardat
De
Cand intunericul sta sa patrunda
In sufletul celui care
Crede ca a sta in picioare
Este singura cale sa raspunda
Unei sorti vopsite`n gri
Si`ngreunate de plumbul
prezent in
Cand in statia ei autobuzu` opreste
Ritmul inimii mele creste
Intentionat sau din intamplare
Ea mereu in fata mea apare.
Din priviri ne analizam
Si cu coada ochiului ne spionam.
Privirea ei