Contrapunct

Subcontrareitatea privită ca o ronde-bosse atârnată temporal, de un potențial tavan, asimilată \"ton\", e mai degrabă o negare, un fel de refulare a unui anumit gând abstractizat, ca o fugă de păcat. Fără a exclude forma ei antablementală, de susținere a unui adevăr, dacă vreți, sub formă de pilon, e o formă contrapunct de neabsolutizare, ca o stucatură de perete vertical, dar în alt plan Structura arhitecturală, e construită pe-ntrebare și pe contrapunct-dualitate, ca o frază muzicală ceartă \"nu și da\", în care soprana cantă doar melodic către cer, iar baritonii, cu privirea aruncată în pămant, la fel, dar în altă tonalitate...tot ca o fugă de păcate. Contrastul negare-afirmare, aflat într-un balans, în care \"da\" poate fi \"nu\" și \"nu\" poate fi \"da\", pe un neavizat îl duce la extenuare, iar pe cercetător îl poartă în extaz, nefiind o formă de eliminare. Defazajul: ideatic și păcat, e doar o contrapunere cu marca:...exilat.