Rezonabil

Când o-ntrebare, nu una-ntâmplătoare, forțând un răspuns ca apărare, sau și mai grav : o justificare, suportă totuși amânare, sau, Când întrebarea rămâne în aer, pe buze nespusă, un gând cu-o imagine ad-hoc suprapusă, redecorează în minte o stare de fapt, decupând-o din real și plasând-o-n abstract. Abstractul, privit ca obiectivitate, cerne argumentele pro sau contra, uitate, prin sita ipotezelor resuscitate lipsit fiind de impulsivitate. Dislocând ansamblul din vechea lumină, dezbraci substanța de mediu și vină, filtrând-o la rece de conjuctură și-atribui la propriu o nouă postură. Discernământul anină cuvintele-n gât stopând vorbirea, făcându-te mut, construind întrebarea la vechea-ntrebare: \"Dar dacă greșesc?... o fi bine oare?\" Rolul ei, de anihilatoare, clădită-n cutumă și umilă așteptare, e un câștig de diplomație subtilă și căruntă, a reevaluării...ce doar într-un târziu cuvântă. Experiența, ce ține de ani de interiorizare, și-auto-analiză, să-i zicem: purificatoare, definește-ntr-un final o reformulare, sau și mai indicat: o totală anulare. Ca o impresie pur personală, sau o judecată ce se vrea imparțială, a unuia ce conștientizează pe drept, că-i departe de a fi perfect, îmi permit să extind cuvântul \"amabil\" la modul elegant de-a fi...rezonabil.