Geta Adam

Poeziile tale sunt ca niste bijuterii nefinisate, insa au o frumusete aparte asa cum sunt. Vezi ca la una din ele ai o mica greseala, ai scris \"apropi\" in loc de \"apropii\".
O sa revin cu placere sa te citesc.

Radu, nu se poate ca la sectiunea \"Cele mai noi texte\" sa fie posibila aparitia doar a unui singur text/autor/? Faptul ca multi figureaza in acelasi timp cu mai multe texte postate nu face decat sa ingreuneze lectura celorlalti, textele se schimba mult prea rapid, abia daca apuci sa le citesti pe toate.

Multumesc,

Geta Adam (Michelangelo)

Radu, un text care este instelat dupa ce trece de pagina \"cele mai noi texte\", nu mai apare la \"texte recomandate\"?
Am observat asta astazi, cand am dat o steluta la \"Dintr-o duminica\" a lui Michel Martin.

Silvia, nu cred ca Anca se va supara, fiecare priveste, simte si analizeaza din punctul lui de vedere. Eu respect parerea lui Dominique, insa ea nu are nici o legatura cu cele scrise de mine. De obicei nu citesc comentariile celor dinaintea mea, sa nu ma las influentata de parerile lor.
Nu cred ca atunci cand avem in fata o poezie trebuie neaparat sa o vedem in functie de un sistem de referinta, de ce trebuie sa fie asa? De ce trebuie de fiecare data sa cautam comparatii, analogii, de ce nu ne ghidam dupa propriul nostru sistem de referinta? De ce nu incercam pur si simplu sa simtim?
Poezia ta mi s-a parut mult prea comuna, cu imagini dragute, un joc frumos de iubire. E doar punctul meu de vedere, Silvia, poate fi gresit, e insa unul sincer.

Eu cred ca poezia e slabuta. In afara de \"sterg liniile\", care mi s-a parut interesanta ca si constructie, lasand loc ideii de depasire, de evoluare, de trecere la un alt nivel. Chestia cu lumanarile si portocalele mi s-a parut un joc dragut de iubire si atat.

Trandafiras, eu cred ca ai facut bine ca le-ai postat aici, de ce s-ar supara cineva? Daca le citesti nu poti decat zambi, iti spun eu, care le-am recitat in fata colegilor acum cateva minute:)

Eu nu am facut poze, am stat si am privit. Si am simtit si eu maroniu, iarba, oranj, aripi de porumbei. Dar pentru ca nu stiu sa rostesc simtirea mea cu vorbe de Mag, recomand textul asta si altora, sa vada harul tau.

Cu fosnet de eclipsa,

Geta

Mi se pare a fi doar iluzia unei poezii, scuza-ma ca spun asta. De parca tii iluzia de un capat si tragi de ea, sa se lungeasca, fara sa tii cont de fisurile care pot aparea.
Puteai spune \'timp\' in mult mai putine cuvinte.
Poate ca as fi apreciat altfel textul asta daca nu era trecut la categoria \'poezie\', caci fara indoiala, are partile lui frumoase.

Cu respect,
Geta Adam

echilibru si dezechilibru, amestecate. versuri neomogene.

\"din cand in cand,
ies in lumea planetelor
pe un cal cenusiu,
sa vanez un timp inexistent.\"

...m-as opri aici, fara acel \"ce numai eu il stiu\"

1. \"Sunt vested, Doamna\"
2. \"27\"
3. \"S-o crezi tu\"

Brr, parca e un film de groaza, cu monstri de toate marimile si toate formele, guri aburind a limbi lungi si zvapaiate, maini care apuca si rod carnea, sange care tipa.
Din acest motiv, mie nu mi-a placut. Nu ma intelege gresit, e o idee pe care o accept, am abordat si eu tema asta, ceea ce m-a infiorat neplacut a fost forma in care ai redat-o, mult prea cruda, prea directa.

noapte buna
silaba din luna
noapte dimineata
silaba de viata

Ce cald e cantecelul tau, Nexus.

O noua goana a aripilor palide sau un gand al aripilor pierdute:). E posibil in albastru? sau albastrind?
Oricum, ingereasca!

De ce am vazut eu miscare:
1. luna e aparitia ce determina trezirea noptii, a intunericului. Faptul ca ea e „din nou acasa’ m-a facut sa ma gandesc la o repetitie, mi-a creat sentimentul alternantei luminii cu intunericul, o rotatie a faptelor, gandului, timpului.
2. E uimirea ca timpul inca mai exista, bataia ceasului o spune, chiar si „numai din greseala”, ceea ce inseamna ca nu totul a fost vazut/scris/jucat.
3. De acord cu asocierea cu labirintul, asta implica insa o anumita zbatere, lipsa miscarii ar insemna resemnare, si nu cred ca asta ai vrut sa evidentiezi.
4. Schimbarile nu sunt statice, implica o anumita miscare
5. Da, e decadere, dar e una continua, nu vad aici nici o frantura de imobilitate. Statica e poate, doar prezenta divina, camuflata.
6. Aici sunt mai mult de acord cu tine, cred ca m-am grabit putin. Cred ca nu am vazut decat ochii cuprinzand trecerea timpului.

Tot ce am scris mai sus e raspunsul sufletului, care asta a vazut, la naiba:)
Eu nu citesc niciodata poezia cu mintea, nu pot. Poate de aceea nu stiu nici s-o interpretez.

Cu deosebit respect,

Geta Adam

La prima strofa am o rezerva, nu-mi place ca ai ales ca definitie razboiul. De ce nu ai ales timpul, de exemplu?
Strofa a treia mi se pare completa,
\"Nu există umbre.
Doar oameni cu număr impar de aripi\" (asta mi-a placut cel mai mult), e o imagine de mare forta, cred.

Si floarea soarelui mergea pe varfuri, mangaia drumul cu genele inainte, tu deveneai tot mai plina, tot mai cineva.

Nu mai trebuie sa spun ca mi-a plcut, nu?:)

Cred ca despre astea e vorba:)
Iata cateva secvente in echilibru.
Se misca luna, ceasul, ziua, ploaia, fulgii, umbrele, totul e miscare, e transferul sinelui catre sine intr-o bucurie amestecata cu tristete.

Pentru steluta asta, te rog sa nu-mi mai multumesti:)

Nu stiu, mie imi placea \'imbraca\', dupa parerea mea creeaza o imagine mai puternica decat \"strecura\".
Puteai lasa, cred, \"si chiar se imbraca IN trupul meu\".

Iata si un cititor intarziat!
Cat de des clipeste cea de-a doua Tu? Cat de des se uita la prima Tu?

Cel mai mult mi-a placut \"se îmbracă chiar și cu trupul meu\", desi alaturarea \'imbraca - chiar\' a rasturnat putin imaginea.

Nu e imagine, e cautare. Sau asteptarea Clipei! Una nedefinita.
Oricum ar fi, este una foarte reusit redata, mie mi-a placut si imi pare rau ca abia acum am descoperit-o.