radiograie

Ne auzim ecoul gândurilor Foarte rar… Ne-ndepărtăm de rațiune Și vorba nu mai știm anume S-o îmbrăcăm cu har… Ce gust amar! Păstrăm privirea în gunoaie Mult prea mult... Si-apoi mirosul greu Devine parte dintr-un eu. Și sunt un împrumut Iluzie firavă de om cult! Perfuzii definesc în mine viață Și mâine e oprit Un ieri e gheață fără nume Uitarea soarelui ce-apune Prefața unui infinit Ce-n rimă a murit!