Poezie
Închinare
1 min lectură·
Mediu
Abur... pe mâine... în corzi de vioară
Cu praf plâns sub tălpi gonind infinit
În loc din albastru cerul coboară
Privire curată, spre nou negăsit...
Ce fi-va atunci, îmi macină viață
Să simt iar în mine, adâncul nescris
Ating melodie, și note răsfață
Rădăcini înghețate în stâlpi din abis...
Cădeau răsfirate din mâine trăire
Doar clipe cu tine, respir din deplin
Pecete pe inimă, și zbucium grăire
În mine ca umbră, pământ să mă-nchin...
00894
0