praf...

Am cules fructele unei mulțimi ce râdea spre niciunde cu gânduri de nisip spălate de sânge curs de la începutul morții în gândire... Sunt Pilat... Mă spăl pe mâini de prostia lor, și a mea... că exist, când cei buni mor... că merg, când poate zborul mă putea respira... Mediocritate... când sunt între mulți simt paloarea frunzelor ce îmi colorează tâmpla, și îmi îmbătrânește aerul pe care îl lăcrimez... Sunt un fir de praf pe colțul unei arhitecturi vechi... M-am rătăcit în trăirea aceasta fărâmițată din gândurile acelea, de atunci... M-am rătăcit din visul acelui arhitect ce a văzut nemurirea, și sunt o reverberație a loviturilor de daltă ce ciopleau viitorul...\"