Poezie

Crima

1 min lectură·20 noiembrie 2009

Mediu

Tu ai ucis viața din a mea privire,

Lăsând-o moartă în dezamăgire.

Tu ai pus cruce sufletului meu,

Rupându-i rădăcinile din Dumnezeu.

Ai dat infernului inima mea,

Fiindcă n-a vrut să fie doar a ta,

Fiindcă n-a vrut să bată-n piept la tine,

Ai transformat-o în mii de ruine.

Ai adormit în mine și speranța,

Căci nu am vrut să-mi leg de tine viața.

Mi-ai lua și moartea să nu fie-a mea,

Pentru că nu am vrut să fiu a ta.

Ești criminal, dar crima se plătește

Și ștreangul meu, de astăzi te pândește

Și însetat de moarte-al meu călău

Așteaptă-acum să bea sângele tău.

001.727

Georgiana Duțǎ. “Crima.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgiana-duta/poezie/13915638/crima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.