Adîncuri nesfîrșite
poezie [ ]
nimic spectaculos
Adîncuri nesfîrșite...
M-am ridicat din mine,din adîncuri nesfîrșite.
Din sufletul strivit sub povara vieții irosite.
Și-am așteptat
Aceasta este o filă desprinsă din jurnalul unei minți frămîntate de găsirea unor răspunsuri la întrebări cheie pentru existenta unui spirit care se dorește a fi mai mult decît mediocru.
Pînă
M-am rătăcit printre copacii uscați căutînd amintirea începutului,
Și n-am găsit decit cenușa palidă și tristăa a apusului,
Apusul memoriei strivite sub povara unui gînd pierdut, demult
În haosul
Adîncuri nesfîrșite...
M-am ridicat din mine,din adîncuri nesfîrșite,
Din sufletul strivit sub povara vieții irosite,
Și-am așteptat să vină ninsoarea unui gînd deschis,
Dar n-a venit decît
Recunoasterea mediocritații,
Mă regăsisem și mă completasem asemeni unui puzzel,bucată cu bucată,adunată din drumul deziluziilor.Eram fericită contemplându-mi unitatea ideilor izvorâte din
Pe masca clovnului rebel , sint lacrima.
Biet copil naiv,ce circul il cheama
Am fata prinsa-n labirint de oglinzi
Trup deformat ce nu poti sa-l cuprinzi.
Chipul de clovn mi-aduce aminte de
M-am ratacit printre copacii uscati, cautind amintirea inceputului
Si nu am gasit decit cenusa palida si trista a apusului.
Apusul memoriei strivite sub povara unui gind pierdut , demult
In haosul
