Poezie

Contemplare

2 min lectură·11 februarie 2007

Mediu

M-am rătăcit printre copacii uscați căutînd amintirea începutului,

Și n-am găsit decit cenușa palidă și tristăa a apusului,

Apusul memoriei strivite sub povara unui gînd pierdut, demult

În haosul ce l-a creat din mintea bolnavăa unui muribund.

Rădăcinile mele privesc Universul, sacru, necenzurat,

Mintea mea privește pamîntul real și prea întunecat

Ca și cum nimic din tot ceea ce a fost și este

Nu mai poate fi decit cu capul în jos ca în poveste.

Clopote albe îmi sună în biserica inimii de sticlă,

Iar zgomotul se transformă în flacară cretată,

Din clopote de argint ce-mi sună in mintea nebună

Transformîndu-mi bietele-mi gînduri in furtună.

Luna miracol de sidef în cupă de abanos,

Pe pletele-mi bălaie si lungi, mă mîngîie duios

Și ea la rîndul ei a fost lovită, umiltă,

De -a soarelui păgînă si frivolăgra ispită.

Amintirea primă, a visului purm-a căutat și azi\'

Dar n-a găsit in mine decît uscții brazi

Nimicul din tot ce am fost s-a transformat ,

În nimicul din tot ceea ce sînt și poate voi fi în curîd.

Voi răatăcii în căutarea mea încercînd să mă regăsesc

Și mă voi pierde lent și cald într-o culoare de grotesc

Nu voi mai recunoaște imaginea mea în oglindă

în vasta biserică a inimii de sticlă.

001.876

Georgiana Dumitrescu. “Contemplare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgiana-dumitrescu/poezie/231223/contemplare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.