Poezie

Dincolo de nori

1 min lectură·7 februarie 2010

Mediu

Un prieten bun m-a întrebat odată:

Ce-i dincolo de nori? Tu...oare știi?

I-am spus senină: hai să fim copii

Și să zburăm deasupra lor îndată.

M-a privit lung,cu ochi ne\'ncrezători

Și mi-a șoptit în taină un cuvânt.

M-a luat în brațe și pe-aripi de vânt

Ne-am ridicat spre ceruri, printre nori.

Visam sub falduri roșii-albăstrui

Și-n albul pur pluteam înmărmuriți.

Cu-atâta frumusete -mprejmuiți

Urcam încet spre \'naltul Cerului.

Am poposit năuci pe-un norișor

Mi-a prins în păr buchet de iasomie

Și mi-a promis numai al meu să fie

Cu dragostea-i din sufletul-izvor.

În ochii lui, cei plini de bunătate

Leagăn sublim de bucurii și stele

Zăream lumini iar dorurile mele

Erau anume parcă, așteptate...

Miraju-acestei lumi ne amețise

Cu gânduri împletite-n fir de aur

Comori de suflet, nesfârșit tezaur

Am așternut pe-o plapumă de vise.

.....................................................

Și-atunci când seara a venit tiptil

Am coborât agale printre astre

Și-n nesfârșirea zărilor albastre

Iubitu-ne-am cu suflet de copil..

26 ianuarie 2010

002.587

Georgeta Resteman. “Dincolo de nori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgeta-resteman/poezie/13927575/dincolo-de-nori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.