Poezie
Nostalgie
1 min lectură·
Mediu
Eu ți-am simțit prezența în fiecare clipă
Și-am mângâiat cu gândul întreaga ta ființă
În adâncimi de suflet, pe-a timpului aripă
Am adunat iubire și-am presărat dorință.
Pe Piatra care fost-a tărâm de-mbrățișare
Privit-am tandru ochii ce se-mbătau de mine
Mi-ai dăruit speranța și-n suflet alinare
Rodit-am mângâiere și dor de noi, de tine.
În clipele sublime am ars în vâlvătaie
Mărgăritare-n tihnă cules-am de sub gene,
Am stins cu ele focul, a inimii văpaie
Și-am exilat trăirea într-un ocean de stele.
Din zborul de albine și-a dorului credință
Am împletit speranțe, descătușări de vise,
Cortine ridicat-am purtând cu stăruință
Cununi de gânduri pure spre verile promise...
............................................
Pe pat de frunze moarte îmi odihnesc privirea
Și vuietul din suflet e amorțit de vreme,
Aștept tăcută-n noapte și dărui nemurirea
Iubirii ce-i născută pe Piatra... cu blesteme.
002.118
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Georgeta Resteman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Georgeta Resteman. “Nostalgie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgeta-resteman/poezie/13918676/nostalgieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.