Poezie

Răvășire

1 min lectură·15 octombrie 2009

Mediu

Răvășire...

Rătăcită în noapte m-avânt printre stele

Învelită-n în mantia ce-mi este-acum scut

Îndrăznesc s-ating Cerul cu buzele mele

Rostind nemurirea-ntr-un tainic sărut...

Dăruiesc cu sfială picături de iubire

Adunată de vremuri... păstrată-n cămări

Și-n marea de astre presar fericire

Născută din doruri pierdute in zări.

În tăceri ancestrale mi-ascund răvășirea

Și sfios caut drum de Lumină-n destin...

Scotocesc legământul făcut, ca iubirea

Să-mi fie de-a pururi al vieții festin.

Universul mi-e leagăn de dor și visare,

Licăriri de speranțe apar printre nori,

Dansul lor îl privesc respirând alinare

Și crâmpeie de viață-n miraj de culori.

Zbuciumări \'năbușite-n cotloane de suflet

Clocotesc și dorința se naște-n priviri

Mă-nfior și-mi ascult al trăirilor plânset

În lacrimi ce curg...și trezesc amintiri.

.........................................

Răvășită... mă-ntorc dintr-a astrelor lume,

Pământul îl simt sub picioare ... și sper

Să birui furtuni și tristețea din mine

S-o mistui in flăcări de suflet - mister.

002.102

Georgeta Resteman. “Răvășire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgeta-resteman/poezie/13910537/ravasire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.