Nu știu dacă mai exist sau nu?!
Îmi e sufletul prea trist
Parcă s-a oprit… undeva în timp
Și acum nu mai sunt…
Doar trupul mai alunecă
Încet, încet pe pământ
Îl văd și acum umblând
Dar eu
Exist, dincolo de umbre si lumini
Dincolo de vise si sperante marunte
Sunt carne si oase la radacini
Adunate intr-un scaun sa te asculte
Vorbele tale se scurg ca o ploaie
Pe fata, pe buze si
Am uitat sa rad…poate in fond nu am stiut niciodata sa rad, poate era doar un tic al tineretii in care niste sunete gingase izvoreau de pe buze... Ceva sa schimbat dar nu reusesc sa imi dau sema daca
Plutesc in neantul
Amortirii cotidiene
Inconjurata de flori
De-un rosu criminal
Ranjesc toti macii
Asternuti la colturi
existentiale...
Pustie e calea
Aleasa sa o urmam
In mii de farame
M-am inchis intr-o papusa de carpe
Ce zambeste rece oricarui trecator
Surasul crispat pe-o fata senina
Si vorbe cu vorbe ce par ca se ingana
Se scurg de pe buze aleator
Din plastic imi e
Noi nu ne cautam pe noi
Noi cautam un inger
Cu brate pufoase si moi
Sa ne iubeasca asa cum suntem ...goi
Mult timp m-am cautat pe mine
In ceata lumii dimprejur
Gaseam insa numai
Strain ma simt si lumea mi-e straina
Totul se invarte, totul e rutina
Nimc nu are sens si viata pare o vina
De neinteles
Trupul se frange, uitarea e un lux
In jur sunt doar aripe de ingeri