Poezii

Nu știu dacă mai exist sau nu?! Îmi e sufletul prea trist Parcă s-a oprit… undeva în timp Și acum nu mai sunt… Doar trupul mai alunecă Încet, încet pe pământ Îl văd și acum umblând Dar eu

Exist, dincolo de umbre si lumini Dincolo de vise si sperante marunte Sunt carne si oase la radacini Adunate intr-un scaun sa te asculte Vorbele tale se scurg ca o ploaie Pe fata, pe buze si

Plutesc in neantul Amortirii cotidiene Inconjurata de flori De-un rosu criminal Ranjesc toti macii Asternuti la colturi existentiale... Pustie e calea Aleasa sa o urmam In mii de farame

M-am inchis intr-o papusa de carpe Ce zambeste rece oricarui trecator Surasul crispat pe-o fata senina Si vorbe cu vorbe ce par ca se ingana Se scurg de pe buze aleator Din plastic imi e

Noi nu ne cautam pe noi Noi cautam un inger Cu brate pufoase si moi Sa ne iubeasca asa cum suntem ...goi Mult timp m-am cautat pe mine In ceata lumii dimprejur Gaseam insa numai

Strain ma simt si lumea mi-e straina Totul se invarte, totul e rutina Nimc nu are sens si viata pare o vina De neinteles Trupul se frange, uitarea e un lux In jur sunt doar aripe de ingeri