george popa

Scuze pentru repetare, dar am avut unele probleme cu netu\'

Omul este obijnuit sa contempleze atunci cand este trist, cu sufletul plin de suferinta; el uita insa toate-acestea cand este fericit, cu sufletu-n lumina.

Sa fie lumea fericita?
Sau s-a pierdut atat de mult
In vise si speranta,
Caci a uitat sa mediteze
Si cade acum atat de crunt
In marea-i ignoranta?

Omul, prin modul sau de a fi este obijnuit sa mediteze atunci cand este trist si singur, cu sufletu-n durere; el uita insa toate-acestea cand este fericit, cu sufletul in lumina prieteniei.

Sa fie fericita lumea?
Uitand sa mediteze
Sau s-a pierdut atat de mult
In vise si speranta
Incat se zbate greu acum
In crunta-i ignoranta?
Fara valori de rau sau bun
Traind intreaga viata...

Fericirea e ceva ce se castiga foarte greu, dar se poate pierde intr-o clipa. Si-atunci... am putea zice \"fiecare cu secunda lui\"

Coboara-n chinuri pe-amea scara
Hai, lasa-ti trupul gol sa moara
Pasasete-n malul plin de spini
Si intra-n casa linistita,
Inspir-adanc mirosul de morfina.

Funebru, gandul tau se stinge
Cu ochii-n lacrimi, plini de sange
Visezi la lava ce se scurge
Ca mortii putrezi din strafunduri.

Te poarta-n brate iar demon
Zburand o noapte-n tara
Sa vezi maretul sau domeniu
Si cati au sa mai moara

Coboara scara spre durere
Sperand ca poate maine
Prin nu stiu ce miracol
Ea, moartea ce te tine-alaturi
Sfarsi-va si cu tine.

Si daca insasi moartea ar insemna doar chin si agonie nesfarsita?
Ai fi in stare sa mai cobori si-atunci pe scara?