George Minea

Când clipa este dusă pe propastie de suferință, Moartea ce crede, că păcatul, este adâncit în inimă, Dispare în neant , flori de cristal mărunt , cresc în lumină de veac , Ce poți să vezi din cale

Cuget ascuns în al labirintului gând, înstrăinează ființa, Cu precurgeri lamentabile ascund răni, din adâncul sufletesc, Ce par să fie ademeniți, în a timpului temniță, Călcând în prăpastii de

Când deschid cartea sufletului ,caut pagini infinite de bizanț cutremurător, Întotodată deliric bizanț se arată înfricoșător Descătușat de inimi lovite cu sânge ,scrise pe pergament de

În Împărăția Cerului plânge neîncetat inima de nori, Către viața cea nesigură ,sub un cer senin, ascunde misterele întunecate De atâta dor și plâns în întuneric se arată clipă de rămas pur. Pe tot

Probezi haine de culori maiastre în păduri de dor Alunecând în vis cazi răpus în paradis Singuratic necuprins delirează neînvins Cu temeri de înalt ceresc înseninat în albastru pridvor. Rupt

Intr-un tarziu de speranta despartita in clopote de suferinta a venit ceasul cu dispret de binecuvantare dat de chip de inger calcand pamantul in vecinicie dorinta atras de murmur de

Doamnă ce-ți sclipesc ochii ca două mărgăritare ,albastre șire de izvor curgător Nu-ți impune ca strălucirea ta să dea ispravă cuvenind largul stelelor cenușii , Pe-al tău surâs magnifică despotul

Chip de înger în trup de demon aruncă flăcări de rupere asemănare Trecut însângerat născut în speranță moartă află precar lume vie Albie de gândire abruptă înalță în noaptea steagul liniștii

Sfidând în continuare cu păcat de întrebare Cale de viitor surpat în celulă de timp răsturnat Dus în liberă neștire murind fără știre Divagând mister de neîmpliniri în ciuda clipelor ce

In așteptare de sacră dorință, așteptând să cadă dusă de trup Suflet de nemărginită forță uită in jur de libertate să crească Ascultând în unde de frumoasă mirare urcă în liniște deplină Și cu