Nu ne-am văzut demult,
Ar spune unii din fragedă pruncie,
Când cocoțați cu tălpile pe-altarul sfânt,
Tu mă-ntrebai: iubirea ta cum o sa fie?
Erai copilă, iar chipul meu se oglindea in ochii
N-am avut curaj să strig numele muzei la timp
Să ridică acest dig de singurătate aflat dincolo de mine
Să strâng in brațe lancea gândurilor ce se desprinde,
ca o pasăre călătoare, din tâmpla
În fiecare noapte alerg cu ochii pe cer
Te caut in fiecare gând, în fiecare stea
Văd chipul tău aievea si mai sper
Că pot să te sărut si un sărut tu îmi vei da.
Am brațele întinse ș-ating cu
Deunăzi te-am rugat să-mi împrumuti
Pentru câteva ore, iubirea ta.
Am vrut sa mă joc cu buclele ei.
Tu mi-ai zis ca nu o mai poți da,
Iubirea a fost promisa altcuiva.
Și-ai început sa cânți
E atâta liniște între mine și tine,
Cerul meu se scurge in mare,
Dacă aș putea aș vrea sa închid
Iubirea mea în al tău soare.
Nu mi-ai spus niciodata nimic,
Și niciodata nu-mi vei spune,
Așa
Trebuia sa fie dragoste, sa fie iubire
Între mine și tine, intre noi și iar noi,
Locul ei a fost luat de alt chip,
Am primit la schimb amăgire.
Trebuia să fi fost doar iubire, atâta
Mi-am julit ieri genunchii,
M-am împiedicat și am căzut pe treptele uitării.
M-au durut toate visele,
Și gândurile mi s-au învinețit.
Ca să mă ridic tu mi-ai întins mâna,
Era umedă
Nu am mai apucat să te sărut,
Am buzele strivite de tăcere.
Tu ai adormit la mine in gând
Și-i liniște și pace și durere.
Deschide-ți ochii să imi vezi
Fâșii din sufletu-mi ce
L-am remarcat de la început,
Mi-am zis: de bună seamă
Că este doar un chip de lut
Scluptat în mod vădit atât de fin
Ca negreșit să poarte numele :Sublim.
Treptat mi-am spus că mă înșel
Și