Poezie
Blestem
1 min lectură·
Mediu
Trebuia sa fie dragoste, sa fie iubire
Între mine și tine, intre noi și iar noi,
Locul ei a fost luat de alt chip,
Am primit la schimb amăgire.
Trebuia să fi fost doar iubire, atâta iubire..
Tăram părăsit și uitat, aruncat în neștire,
Chip sfărâmat, altar îngropat în haine de mire
Sufletul meu te cauta, tu dă-i de știre.
Alina-mi durearea pricinuită de vreme,
E timpul să plătesc cele șașe blesteme,
E timpul să sufar fara cuvinte,
E timpul să umbli la mine prin minte.
Pășește încet și cu grijă prin mine,
Am sufletul putred și plin de nuiele,
Sunt prinse în poduri cu noduri de gânduri,
Pășește cu grija in visele mele.
Adună-mi din minte cuvintele tale,
Aud voci in reci dimineți,
Simt cum mii de fiori mă strâng bunaoara
Și inima-mi bate și-mi dă doar săgeți.
Trebuia să fie dragoste, sa fie iubire
Sa fie sărut, să fie uimire,
In viața asta rătăcesc și vreau să trec prin soare,
În gândul meu tu o sa fii mereu
Iubirea mea, iubirea mea cea mare.
002.852
0