Poezie
Nomazii
Labirinturi
1 min lectură·
Mediu
E ziua celor ce au fost
Și lumea-i plînge-n cimitire
Azi totul pare fără rost
Deșertăciune,risipire
Doar nume atîrnînd pe cruci
*
Se-adună lângă foc țiganii
Și mâinile întind să se-ncălzească
Le suflă vântul fustele-nflorate
Iar caii pasc nedeshămați
Înrourata iarbă de pa șanț
Se risipesc apoi pe ulițe golanii
Cerșind din poartă-n poartă
Îi latră printre garduri câinii
Speriați de larma începută
Spre seară se-ntâlnesc iar lângă foc
La cortul ridicat în câmp
Amurgul a rămas din loc în loc
Și ziua se destramă în nemăsuratul timp
Pe fețele-obosite flăcările joacă
Și fumul se ridică-n blânde adieri
Purtând un cântec de țigancă
Al ne-mplinitelor iubiri...
001.170
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george ionita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat