Poarca

Mugurel a ieșit primul din bloc. În alee a fluierat scurt, o singură dată. Ninel, auzindu-l, a ieșit imediat. Ajuns lângă prietenul său a fluierat și el scurt, de două ori. Adi auzind semnalul a ieșit mestecând, descheiat la nasturi. Ajuns lângă cei doi a fluierat și el scurt, de trei ori. Și tot așa, s-au chemat unul pe unul cei doisprezece băieți – toți cam de aceeași vârstă. - Și mingea? Cine aduce, azi, mingea? s-a încruntat Mugurel-tartorul, care era și căpitanul echipei de fotbal-pitici a blocului. - Sandu! E rândul lui Sandu! au scandat toți, în cor. În fine, a apărut și Sandu, cu mingea. Și jocul a început chiar acolo, pe alee, între mașini, la două porți marcate de ei cu două cărămizi roșii. Șutul de deschidere l-a dat, puternic și lung, chiar Mugurel, fiul polițistului. În clipa următoare s-a auzit o izbitură și, căzând, niște cioburi – oglinda mașinii polițistului. - Ei, acu\', să vezi ce-ți face taică-tău! i-a zis Ninel. - Nu-mi face nimic, că și el a spart geamul mașinii lui ta-su, când era ca mine… i-a răspuns mucalit Mugurel. - Fi-v-ar poarca a dracului, că nu vă mai potolește Dumnezeu! s-a auzit vocea unei femei.