Poezie
De așteptare
1 min lectură·
Mediu
Pe când marea arde albă
Sub al lunii crug solemn,
Visul meu tăcut, de lemn,
Îți stă frunză neagră-n palmă.
Te chem vrajă prin descântec
Spre acum și spre aici
Ca pe-un straniu licurici
Pe poteci muiate-n cântec.
Dar nu-mi vii în clipe rare
De-ntuneric. Când te culci
Împrejurul gurii-ți dulci
Șoaptele-mi rostesc pahare.
Și nu-mi vii în clipe dure
De lumină. Când visezi
În frumoși-ți ochi mă vezi
Stea căzând peste pădure…
Albesc țipăt într-o carte
Cu coperțile de-argint –
Sunt captiv, dar mă tot mint
Că-mi ești totul și-ți sunt parte.
Hei, cum mi-ai sfințit în piept
Un altar pentru durere –
Taina lui încet mă piere
Și-am murit de când te-aștept.
011.716
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Ene
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
George Ene. “De așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-ene/poezie/1835805/de-asteptareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBMBMihail Bocancea✓\"Albesc citind\", cu invidie platonica pentru acesta pagina pe care o doresc intr-un volum cu \"copertile de-argint\".
0