Pasul tău de domnișoară

cred ca este mai aproape de toparceanu, dar este o creatie frumoasa, bine slefuita, prada usoara pentru carcotasi.cu prietenie.

Ori de câte ori încerc să analizez versurile cuiva simt că iau în mâini cărbuni aprinși. Nimeni nu știe din care poate izbucni flacăra, nestinsa flacără ce va dăinui peste timp… Inspirația vine, ne caută și ne distinge pe unii de alții prin ceea ce ne dă și spunem. Vorba lui Geo Dumitrescu (din poezia „Inscripție pe piatra de hotar”): „…priviți-mă, și-o să vedeți ușor / că nu-s asemeni nimănui, în parte, / deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor”.
Poezia e poetul, aș zice.
Cât privește „prada”, chiar o doresc, pentru că nimic din ceea ce nu place nu poate deveni o… „pradă” – trebuie s-o recunoască chiar și…”cârcotașii”, păi nu?
Vă mulțumesc mult pentru apreciere. Comparația cu Topârceanu mă onorează.