George Dumitru

:) abia te astept, dana.

mersi si eu pentru incurajari

emil, ela, va multumesc.

Ela, nu stiu cum sa inserez fotografie, nu am dreptul sa postez html. Daca poti, insereaza-o tu. Uite, linkul catre coperta:

http://www.edituravremea.ro/fisiere/2010/07/07/povestecuofata.JPG

sau varinata mia mica:

http://www.edituravremea.ro/resize_pic/cache/250x250/fisiere/2010/07/07/povestecuofata.JPG

Pentru foarte putin timp mi-a picat acest volum in mana, cand am fost acasa, la Navodari (l-a avut mama) si nu am putut decat sa il frunzaresc.

Se mai gaseste pe undeva? Cum as putea sa il procur? Vreun plan de reeditare?

am citit cu interes fragmentul. este scris bine, denota o mana sigura, de prozator cu experienta. e putin cartarescian in stil, sa nu zic optzecist, dar asta nu e o critica, prefer sa citesc un text incarcat stilistic decat ceva minimalist, cum e tendinta in literatura tanara.

Totusi vocea aleasa este parca prea pretentioasa, venind de la personajul principal, in fond un elev de liceu, care, erijat in autor, face trimiteri destul de multe si dense, are opinii mult peste statutul lui de licean. Doar daca printr-o nota, ceva, o trimitere pentru cititor s-ar arata că momentele actiunii sunt mult in trecut, atunci cand personajul-autor este matur, a crescut, si evoca, cu mintea de om matur, chestiuni intamplate in vremea tineretei. Altfel nu ar fi verosimil si asta ar pute fi principala hiba al unui text excelent.
Bineinteles, ma refer doar la fragmentul de aici.

\" Ãștia e! ăștia e! că i-am văzut io după scări. Uite, să-mi saie mie ochii dân cap chiar acu\'!
- Pune, fa, laba acilișea, să nu scape borfașu\' aista, că uiti-ti cum ie dă mascat! Fira-ți ai dracu\' dă tiroriștii lu\' Piața Chilii, să fiți!
- Alo, miliția? Miliția! Cum poliția? Păi, dacă-i poliția, atunci să vie poliția, dom\'le!
- Lăsați-i, bre, în pace, că sunt nește copii. Uite, ăsta n-are nici douăj dă ani. E spân ca oala, săracu\'.
- Adică să ne dărâme și școlili, Maica Ta, Doamne, fi\'ncă nu le mai place lor să puie deștiu\' p-o carte!
- Ãștia e drogați, nea Mărine! Alo, vecine, nea Gică, ia veniți, bre, încoacișea, că ne ia balibanii-ăștia beregata, ca la curce!
- Opaa, păi, ăsta-i chiar Ben Laben în persoană, frati-mio! Ia fii pă fază la cum belește ochiu\' la mine! Ai sictir, bă, liftă pidoznică!\"

toata partea asta e putin prea mult.

Romanul asta e gata? E terminat? as fi curios sa il citesc.

Oricum, este un text multe peste ceea ce am citit eu pe aici pe agonia (si in lumea virtuala) si ma mir ca nu e bagat in seama, chiar sunt surprins

Cu prietenie si respect,

George

mersi sofia.
sunt 3 parti, dar fiecare parte cu nenumarate capitole, pana acum am postat primele 2 capitole din prima parte, nu stiu inca cate vor fi, e in lucru

tu ești albă și-mi e frig
as zice
tu ești albă și mi-e frig

nu ti se pare mai ok?

am rasfoit si eu putin textele din concurs, sincer sa fiu cel al lui Dmitri mi-a atras atentia prin stil si prin prospetime, la fel si al lui george mocanu, restul parca sunt texte scoase de la naftalina. as fi foarte curios daca o editura de renume ar publica asemenea texte in anul 2010, cu iz-ul asta antebelic in forma si mesaj... parerea mea e ca literatura agonica are nevoie de o gura de aer proaspat.

salutare Reche san. E cam orbitorian subtitlu, asa e, dar deocamdata nu am gasit altceva sa sugereze ce vreau - vor fi 3 parti, obrazul stang, gura, obrazul drept. macar nu am aripi pe acolo . ma mai gandesc.

fragmentele citate mie imi suna bine, dar sunt prea aproape de text, o sa recitesc dupa o vreme.

mutam de trecere si pe plaiurile astea

l-as vedea mai degraba ca poem, decat ca proza. are emotie

mi-a placut, clar.

Ina, are plural, da nu poti zice imi bag penisurile, ca omu nu are decat unu (sper). Dar cine stie, pohetii pot avea mai multe, ca au nevoie .

imi gasesc timp sa te citesc, chiar daca nu las semn de fiecare data. nu prea imi vine sa las semne de genul - super misto ! daca am ce sa zic, o fac, daca nu, zimbesc/rad si ma gandesc - ce-a mai face Ina prin italia pe acolo? bine ca nu si-a iesit din mana ;)

Simpatic text, Ina, dar sub ce am citit de la tine. E haios, e o pastila de ras/suras, dar umorul asta le vedere, fara subtilitate, parca nu m-a miscat atat de mult.

Între noi era feeling. Feeling era rottwailerul ei. - asta e prea la suprafata.

Îmi bag penisurile peste tot, mă doare-n cot, flegmatic - asta pare trucata. Pierzi din sinceritatea vocii nartative cu penisul asta. Nimeni nu-s baga penisul :) (penisurile?)

Când mă atinge o tristețe nepoetică, mă uit în chiloți și imediat îmi vine să râd. - facila.

Am zis ce m-a deranjat in text, caci sunt lucruri care mi-au placut.

George

:) nu am zis ca nu imi place nea almodovar, doar ca nu m-a miscat cu adevarat in niciun film.

l-am vazut si pe Amenabar, si pe Alex de la Iglesia dar Medem ramane preferatul meu ;)

pai scrie proza aia totala si sunt sigur ca o sa ma dea pe spate ;)

ciudat, dar pe mine almodovar nu ma misca prea mult(cum s-ar zice, nu m-a dat pe spate :)) ). nu il detest, dar nici nu il iubesc. nu ma lasa indiferent, insa nu pot participa in filmele lui, imi sunt externe. cel mai mult mi-a placut la mala education, mai mult decat hable con ella si mult mai mult decat volver care... doar m-a amuzat.

il compar mereu cu julio medem (exceptind ultimul lui film, caotica ana cu care a dat-o in bara). dar lucia si sexul sau amantii cercului polar mi se par peste ceea ce am vazut semnat almodovar (volver, hable con ella, la mala education, todo sobre mi madre)

Javier Maris=Javier Marias

Am citit cele 2 parti din FADO si acum ma intreb ca un tampit, cu gura cascata, cum de nu are textul asta nicunu comentariu aici. Nu este un text bun, este unul foarte bun, are un potential enorm. Mi-a amintit de Javier Maris si fraza lui seducatoare. Sunt chestiuni pe care eu le-as schimba, e ceva balast in text, sunt exprimari pe care le-as suprima, se simte un teribilism al autorului (o joaca a lui) care scade valoarea textului, dar toate astea sunt nimic, caci pot fi corecatte intr-o seara, cu ochii inchisi. Ce ramane este satietatea, sentimentul ca ai citit ceva greu, care te umple.
Am remarcat vocile personajelor, alternand, discutia lor a posteriori despre un inceput pe care fiecare l-a receptat diferit, iar acum, spre maturitatea relatiei lor, il expun unul altuia, lasandu-ne pe noi, cititorii, sa concluzionam (a cata oara) ca exista o mare diferenta intre cum percepem noi ceva si cum este el in reralitate, cum credem noi ca gandeste o persoana, si ce gandeste ea cu adevarat. Avem roluri si statusuri in viata, iar autorul a facut uz de ideea asta din plin aici. In plus am remarcat (si mi-a placut mult) ideea in care, \"in fata\" lucrurile sunt calme si reci, dar \"in spate\" e un clocot, care reuseste sa fie tinut (prea mult!) sub control - vezi episodul cu balada scrisa dar nefolosita.

Recunosc ca nu scrii texte de citit pe monitor, asa ca recomand printarea si cititrea acestei proze dense acasa, in fotoliu, in liniste.

PS - totusi l-ai lasat in aer, si asta m-a dezamagit. Chiar daca e scris intr-o perioada anume a vietii, chiar daca are destule chestiuni personale la mijloc, acum ca l-ai facut public pe aici (si ca eu l-am citit) te obliga, Adriane, sa il continui, sa ii dai o viata proprie, altfel ramane un ce-ar fi fost daca... as fi putut sa...

George

:) sa stii ca nu am uitat de circularele tale, dovada ca am citit-o si pe a doua si ca acusi incerc sa o comentez.

Ce sa zic, mi-a placut de am murit faza cu demitizarea, cu odyseu, etc. Mi-a amintit de Gide si al lui Prometeu rau inlantuit. E altceva acolo, insa mi-ai amintit de lecturile mele mai vechi, si am devenit nostalgic.
Doar ca ai inceput cu Ulise si ai continuat cu Odiseu, si as fi vrut sa fii consecvent, chiar daca e aceeasi persoana cu mai multe ego-uri, dupa cum circulau, si pe atunci, povestile. Romanii erau un fel de americani, furau si adaptau mituri si legende :).

Anyway, partea asta mi s-a legat si de prolog, caci ai introdus zeii si acolo. Dar i-ai lasat spre final si ai continuat in alta zona, poate fireasca in ideea Blues-ului cu care incepi. Adicatelea Odyseu este o paranteza f misto, dar ramane o paranteza care parca nu isi are locul aici. Insa mi-a placut tare mult :)

Of course, nici ce e mai jos nu e deloc rau, dar prima parte m-a delectat.

Trec la urmatoarea circulara! Si te astept duminica la o bere ;)

George

Hai salut Adrian tata. Uite ca nush cum se face dar am reusit sa am putin timp liber in saptamana asta extrem de aglomerata. De cand cu criza, am mai mult de lucru (nu neaparat mai multi bani :)) )

Am luat la mana circularele matale, si am inceput si eu, ca tot omu\', cu prologul. Am citit dintr-o suflare si am ajuns in faza predominant in proza unde deja as avea mici obiectiuni in ceea ce priveste exprimarea in anumite pasaje, cum ar fi:

\"numărul mariajelor crește exponențial prin multiplicarea aritmetică a divorțurilor\" - e fortata si cam pe langa (Daca e sa o luam in termeni matematici). As schimba. Adauga prolixitate textului.

alta ar fi - \"sunete pe care prietenii lui care îl cunoșteau le-ar fi putut lua cu succes drept UNELE de satisfacție \" - adica sa inlocuiesti SUNETE cu UNELE, pentru a evita o repetitie

sau - \"cu alte zeițe de sex femeiesc și monstruos\" - zeite de sex femeiesc? pot fi zeite de altfel de sex? :)

Dar ce zic eu mai sus e asa, sa carcotesc, caci prologul asta m-a incantat, stilul asta mistocaresc imi place pentru ca nu pare cautat, ci curge, si imi da o anume buna dispozitie.
Donc, prologul m-a facut sa vreau sa merg mai departe si o sa o fac, sa vedem unde o duci. Chiar daca tu nu consideri circularele tale literatura, eu intrezaresc o oarecare doza de falsa modestie in declaratia ta din comentariul de mai sus :) asa ca imi permit sa nu te cred.

George

Emil, multumesc pentru lectura. Stiu, este untext lung, insa am vrut s ail postez tot intr-un singur loc pentru a nu il rupe...

O sa pun diacriticele in curand, acolo unde lipsesc

George

Adrian, \"baiatul tatii\" :) ce ciudat suna!

1. Multumesc pentru interesul acordat mie si textelor mele. Ma bucur ca cineva ma citeste in spatiul asta muuult prea mare si complex. Mi-am tot propus sa iti vizitez pagina de autor, insa nu apuc! Am citit in viteza cate ceva, dar nu am aprofundat. O sa o fac, nu numai pentru ca ma citesti si comentezi, ci din curiozitate. Vreau sa stiu cum scrii. Dar ma lovesc mereu de bariera timpului limitat si mor de ciuda.

2. Legat de text - asa e, e parte din ceva mai mare, cum e si textul Lavinia. Incerc sa postez aici fragmente care pot fi citite si de sine statatoare. Este un roman in lucru care e postat integral pe blogul meu (vezi in profilul meu agonic, pagina personala - asta daca esti interesat sa aprofundezi). Sper ca tigara aceea sa isi gaseasca sensul :)

Victor

am citit si partea de ferma. O sa spun ce NU mi-a placut, banuiesc ca asta te intereseaza mai mult. Si sper ca te ajuta mai mult.

Unu - ar fi stilul. Sunt parti in care nu curge cum m-as astepta. Pui virgule sa desparti frazele, dar nu e ok pt mine, caci rupi ritmul. Uite, iti dau cateva exemple:
\"De data asta sunt pregătit, mi-am cumpărat un mp3 player, mobilul e în continuare interzis, ascult cu căștile la urechi Mike Oldfield, „Sentinel” îmi povestește despre peisajele pe care nu pot să le văd, am în față patru ore de întuneric până la Fermă.\" - nu imi suna bine deloc. Uite cum l-as vrea scris:

De data asta sunt pregătit. Mi-am cumpărat un mp3 player, mobilul e în continuare interzis. Ascult cu căștile la urechi Mike Oldfield iar „Sentinel” îmi povestește despre peisajele pe care nu pot să le văd si am în față patru ore de întuneric până la Fermă.

Si sunt multe, multe din astea. Insa e stilul tau, eu doar iti spun ce m-a deranjat, sa nu te superi.

Legat de poveste - tot nu am simtit incarcatura psihologica a tatalui. I-am simtit tristetea, i-am simtit dezgustul, furia, dar nu si constiinta. In ferma l-ai creionat ca pe un vizitator oripilat de ideea locatiei respective dar cam atat. Nu prea sta in picioare pentru mine jocul cu cei trei (sau 4) copii din care alege unul - pe Maria. Ar sta in picioare tot in ideea oripilarii vizitatorului, dar nu si al, sa zicem, calaului. Poate nu ar fi trebuit sa ajunga el la ferma. Incerc sa ma pun in pielea lui (brrr) si imi dau seama ca as prefera sa nu vad victimele. Iar daca sunt conditionat de asta, ok, le vad, insa in niciun caz nu interactionez cu ele. In niciun caz nu ma atasez de ele. Daca o fac, nu mai pot alege, clar. Iar, la extrem, daca o fac si TREBUIE sa aleg, atunci ma chinui mult. Chinul asta nu l-ai zugravit deloc. Nu iti trebuie mult sa o faci. Cateva propozitii de stare. Senzatii. Scurte si la obiect. Tavanul cazand. Peretii stranagndu-se. Pielea crapand, lasand oasele goale pana la suflet. etc etc.


Legat de sexul in dus - vroiam sa o duca pana la capat. Faptul ca a rezistat tentatiei - bleah. As zice - loser. As fi vrut ca el sa preia controlul, el sa o penetreze puternic, sa refuleze, dur, sa se arunce in mocirla pentru a se salva de mocirla. E cu nervii la panmant, nu? Tu cand esti nervos si apasat de o chestie, si iti vine sa dai cu pumnul in zid, nu o faci? O faci, chiar daca te doare. O faci mai abitir. Nu situ daca m-am expirmat corect si coerent :)

Cam asta