Poezii

O, umilitoare puritate, în clipe de pândă mi-am surprins lașități voiesc să mă lepăd de tine voiesc să mă joc cu focul, cu acidul greșalei… Am tras cu unghiile pe față, coaja unei

GCGeorge Cornel

0

1

M-am atașat de cerbul ce-ți bântuie sprințar prin minte și de zâmbetul tău uneori cuminte. Þi-am atașat și ție de gleznă luna să se scuture cu fiecare pas, într-una.

GCGeorge Cornel

0

0

Sar amintirile din rame prăfuite, se sălbăticesc caii pe dealuri Și-ncep în baloane de săpun sonate rotindu-se să se-nfiripe, sar de prin colțuri, de prin rafturi și ziare martiri, dansatoare

GCGeorge Cornel

0

0

O parabolă o simplă parabolă este acest tărâm ale cărui granițe de ceață sunt survolate de frunzele toamnei gonite de austru. Nevoia de a locui este substituită prozodic de placerea de a te

GCGeorge Cornel

0

6

Te-am cunoscut când tocmai primisei Premiul Nobel pentru iubiri spulberate. Gemeai de atâta bogăție încât cuvintele mele stângace nu valorau nici cât ceața risipită-n bucătărie de fumul primei

GCGeorge Cornel

0

1

Sunt prea aspru, prea bătrân să mai cochetez cu macii, cu fluturii... S-au adunat atâtea istorii, des aventures qui sont plutôt des mésaventures, încât între vertex și eurion nu mai e loc

GCGeorge Cornel

0

0

Citeam cu vârful degetelor trupul tău atât de tainic și fantast ca un roman sud-american... o poveste de o tristă veselie, translucidă, bolnăvicioasă, într-o piele de copil locuind și lăsându-se

GCGeorge Cornel

0

2

Stau prost din pricina cailor... mi-au călcat marea, iar un gust de frunză strivită s-a ridicat la răspântia oaselor mele vai, preafrumoșii s-au dus lăsându-mi nisipul pustiu și mirosul

GCGeorge Cornel

0

0

Despre tine ce sa spun? Ca esti o mica elvetie a tuturor si a nimanui in care mi-ar placea sa calatoresc fara acte, pe jos, in frigul iernii. Sa fiu un seic din opec si sa-mi depun la bancile

GCGeorge Cornel

0

0