George Budoi

E locul care-i consacrat Pentru nebuni, e-adevărat; Dar eu vă spun că, bunăoară, Ei sunt cu mult mai mulți afară.

Ia aminte la tăicuța: Eu în tine văd maimuța Ce-a părăsit pomul, Nu văd, însă, omul!...

E-o idee consacrată, Unii, însă, ne arată, Prin ce spun și prin ce fac, C-au rămas tot în copac.

Văzând că profesorii încă mai vin la școală, Rămași fără salarii și chiar cu burta goală, Guvernul decretează-n înțelepciunea-i mare: \"De azi o să plătească bilete la intrare!...\" (Din

Nu au clanuri doar țiganii Care-nvârtesc gologanii, Clanuri sunt și-n facultate, Dar mai bine-organizate!… Din volumul \"În Þara lui Invers\".

Despre femeie, dragii mei, Vă spun aceasta, cu temei: E minunat s-o ai în brață, Dar nicidecum s-o ai de soață.

Despre iubite și de soațe, Vă spun aceasta, dragilor: E minunat să le-ai în brațe, Cumplit să-ncapi pe mâna lor!

Vrei să poți în orice noapte? Zilnic bea trei căni de lapte! Nu uita să te asiguri Să pui ghips, cam vreo trei linguri!…

De stați un pic și cugetați, Proverbul nu-i despre bărbați; Nu haina (le) face pe femei, Ci, tot mai des, chiar lipsa ei...

Viața lui e o eroare, Un om laș, suflet urât, Pentru ca-ntr-o zi să \"zboare\", Toată viața s-a târât!...

Cú burtá la gură, în vreo șapte luni, O gravidă spuse, cu ochii tăciuni: Vinovatul pentru acest ghinion, E prezervativul folosit de Ion.

Privesc la el ca siderat: În scurt și-a luat un doctorat; Ce merit a avut bovina? Își ducea șeful cu mașina!... Din volumul \"În Þara lui Invers\", capitolul \"Recunoașteți personajul?\"

Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire, Frúmoasá-mi vecină iúbeșté-n neștire, Scârțâie-n durere al ei pat, sărmanul, Iar la mine-n casă-mi cade-n cap tavanul!…

Aminte ia acel proverb, Ce spune-atâta de superb: Bărbatul nu-i nefericit, Cât timp nu s-a căsătorit!

Îți spun acum, ca Cincinat: Erai nimic, eu te-am creat; Să-mi mulțumești: cu-al meu umor, Eu te-am făcut nemuritor!... Din volumul \"În Þara lui Invers\", capitolul \"Recunoașteți personajul?\"

Sunt profesor, cu doctorat, Și cu brevete-s onorat; Când văd azi inși de trei lulele, Cu-astfél de titluri pe lovele, Îmi vine să... renunț la ele! Din volumul \"În Þara lui Invers\",

Cum azi avem atâția profesóri Incompetenți, inculți, plagiatori, Orice cretin și orice nulitate Termină azi, vedem, o facultate, Iar mâine, tot pe verzișori, Ajung și ei, vai,

- Domnu\' doctor, mă însor, Nu mai pot de foc și dor. - Eu vă spun ceva vital: Sexul poate fi mortal! Moșul zise cu candoare: - Bine, dacă moare, moare!...

Cândva predau la facultate Doar savanți - cu multă carte, Astăzi fac această treabă Foștii cărători de roabă!… Din volumul \"În Þara lui Invers\", capitolul \"Recunoașteți personajul?\"

Ca Marțial, poetul, o spun acuzator: N-a scris un rând din carte și-i totuși autor; Dar ce-i mai trist din toate e că această loază Conduce facultatea și nici nu se jenează.

Îşi dete jos nădragii şi din chiloţi arată O su*ă, cea mai mică ce-a existat vreodată; Nevrând să-şi creadă ochii, frumoasa doctoriţă În hohot izbucneşte, cu dulcea ei guriţă; Abia se potoleşte:

Prostii mari și poale scurte, Dar nu ți-e deloc rușine, Chiar și javra mea din curte Ar fi scris cu mult mai bine!... Variantă E cartea ei o inepție, Nu-i pagină fără-o prostie, De-aș

Un profesor bun prestează, la servici - vorbe nu-ncap, De când lumea, cum se știe, mult mai multe ore-cap, Guvernanții, vrând să fie doar un bugetar obscur, Vor să schimbe azi raportul în favoarea

Aș vrea să văd o dată măcar bărbatul care Nu pune niciodată femeia la-ncercare; Se știe de când lumea, frumoasă Marilenă, Că-n orice Penelopă se-ascunde o Elenă...