Securea de cristal

Domnule Asztalos (sper ca am ortografiat corect), Dvs. credeti in existenta paradoxurilor ezoterice? Eu una nu am citit niciodata Cartile Sfinte prin aceasta prisma, dar am auzit ca exista un curent in acest sens care se reflecta si in poezia contemporana, ma gandesc ca Dvs. aveti poate o anumita clarviziune si intelegeti, poate da, poate nu. Oricum ar fi, ca pricep ceva sau nu, securea razboiului cu Dumnezeu ar fi bine sa ramana ingropata, nu?
Cu stima,
Lara.

Nu e vorba de niciun razboi aici sau ezoterisme ermetice.Faptul ca la inceput e cuvintul, spiritul lui sau esenta, nu trebuie legat neaparat de o divinitate, cu atit mai putin de dumnezeu, mai degraba de un fel de nimeni suspendat intre tot si nimic, pe cale de a se numi ceva, cumva...Iar acest ceva, cumva, odata numit, devine bun cu viteza sunetului, devune frumos cu viteza gindului sensibil si dispare rastalmacit de toate tacerile ulterioare...Faptul ca vad aici o istorie sublima a fragilitatii, ca ma simt parte integranta si insignifianta poate, a ei, inocent-atotstiutor si zoozeu cum ma descopar ca om, vrea sa il sublinieze metafora acestui text...Ai acum o cheie, poate e mai clar, desi nici asta nu e o explicatie, si nu cer nimanui sa ma inteleaga...