Poezieurban

door to the lonely

1 min lectură·24 martie 2013

Mediu

ce să spun îmi pune un prieten mîna pe umăr

și eu

de singur ce sunt

nu pot decît să-mi aplec resemnat capul

într-un atac de mînie și ciudă

pentru că e mereu fără speranță

pentru că nicio ființă singură nu vă poate răspunde

cu aceleași gesturi

pentru că pe ușa lor scrie clar vă rog

folosiți altă ușă

dar nu

noi o folosim pe aia

chiar de-al dracului

în numele amorului propriu

exhibat în public

în numele comunității lălăiților grămadă

și al Adunării Generale a Rătăciților

așa ne-am obișnuit ce să-i faci

în fiecare lună martie

nu se răzbună vremea

cît mai ales iarna

iar ăștia sinistrații

să facă bine să urmeze poporul obedient

că toți profeții și rebelii ne-au dus de rîpă

în frig pe întuneric sau la scrîșnetul dinților

dada

șiașamaideparte

nu Ne mai amiNtim că ne vine Rău

și ar fi mai bine să plecăm

resemnați capetele

în mînie în ciudă

și

în morții ei de comuniune

cu toți cei duși dintre cei vii

004.385

George Asztalos. “door to the lonely.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-asztalos/poezie/14026552/door-to-the-lonely

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.