am impresia că n-am

textul are un avantaj: e scris bine (în sensul de "corect"); dar... fără prejudicii psihologice; pe de o parte, în urma lecturării, starea mea este la fel de neutră ca înainte; pe de altă parte, textul nu mă convinge că măcar autorul ar fi avut o "stare poetică" în momentul scrierii; s1 și s3 conferă textului o oarecare doză de lirism; din păcate, ea este drastic diluată de tonul voit flegamtic, afectat, de apelativul acela total neinspirat în context și, mai ales, de platitudinea "revelațiilor". mai exact, restul strofelor și al versurilor intermediare sunt fix ca subtitlul, gratuit explicative, seci, anoste dpdv stilistic, sterile atât la nivel ideatic, cât și la nivel de limbaj.

n-am să scot apelativul acela îngrozitor de explicativ nici măcar pentru tine Vasile. nu e vorba de orgoliu ci de o stare colocvială.
în rest dacă revelațiile nu ți se potrivesc, nu sunt ~corecte~ și nu debordează de lirism sunt doar judecați subiective.
știu foarte bine ce-i poate capul textului ăsta iar aprecierile tale crede-mă că nu-l ajută cu nimic.
mersi oricum de intenție. probabil nu e vina ei...

eu nu am spus să scoți nimic; nici să modifici; nici măcar nu mi-am propus să fiu de ajutor (cum îmi reproșezi); e alegerea ta dacă ceea ce scriu îți folosește în vreun fel; așa cum am mai spus (un lucru știut de altfel): dpmeudv creația literară implică un efort individual, nu unul colectiv (că nu e sport de echipă, să pasăm cuvinte); nu am făcut decât să îți comunic o simplă impresie de lectură; presupun că acesta este motivul pentru care ai lăsat deschisă pagina de comentarii; regret că această impresie nu este una favorabilă; iar faptul că atribui acestei impresii de lectură nu știu ce intenții, deja nu mai este problema mea. despre "vină" nici atât nu poate fi vorba.


toate cele bune.