Mediu
toate aceste aiureli că timpul trece
că zboară că îl asasinăm plictisiți
că fugi în iepuri măi timpule
și nu mai știi bietul de tine
unde-ți sunt capul și picioarele
toate-s invenții stai liniștit
de fapt ne zburăm singuri
de fapt ne masochistizăm
cu o grațioasă schizofrenie
defilăm ca boii spre învierea de apoi
dar ce-ar fi să înviem aici și acum
măcar o secundă?
nu mai spun ce-ar fi
să trăim și ziua și noaptea
fără iluzii și vise
dar criminal de frumoși
și de adevărați!?
deținuți temporari scoși cu zgîrcenie
din azilul nimicniciei
așa vine noaptea și noi căpălim de zor
pe bolovanul lui Sisif
mai bine am pune mîna să ne trezim
mai bine să chiuim pînă trăsnește
pînă trezim și moartea
din adormirea ei de apoi
să vină aici și acum
să declare sub semnătură
că tot ce suferim e o poveste
că ăsta e singurul lucru adevărat
că va fi liniște
și nu-i nimic:
am visat!
023.552
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Asztalos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat