Poezie
mereu la pîndă hămesit...
pietre vechi, ierburi triste
1 min lectură·
Mediu
vinerea e ziua cînd
îmi întind în spatele casei
pielea cît o zi de post
un fachir pe cuiele de iarbă
lucruri de mult începute
o bucată de carne
așezată departe de capătul lumii
prin care molii rotunde
zburdă în voie ca o imitație
a hematiilor grase
puse pe ucis
vinerea e ziua cînd
mușchiul limbii devine erectil
cuvintele se împrăștie ca o spermă acră
amantele mele gestante
înghit pe stomacul gol
fărîmele calde ale unui poet
ce se divide inutil într-o
perfuzie opacă precum un dezinfectant
vinerea e ziua cînd
fără a-mi lăsa răgazul unor alte gînduri
răutățile din mine ies la iveală
ca icebergul unui război civil
fără învinși fără învingători
doar cu victime
001.892
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gelu Bogdan Marin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Gelu Bogdan Marin. “mereu la pîndă hămesit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gelu-bogdan-marin/poezie/249378/mereu-la-pinda-hamesitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.