Poezie
platitudini existențialiste...
ucis prin lehamite
1 min lectură·
Mediu
pe craiul de tobă
îl îmblînzești
alergîndu-l pe nisipuri ude
unde duhul pămîntului
tremură ca un lujer de întuneric
fața lui
lemn fiert în ape îndulcite
soarbe uimirea
în odăile nevîndute
ale unei inimi de os
diavol lovit în coșul pieptului
de horcăiala mahalalei
scobind cu ghiarele bucăți de carne
cît să nu moară de scîrba
înfiptă ca un monstru pipernicit
în măruntaiele sale
frica părea a fi un fluture
la marginea unui morman de cadavre
încercînd o plutire printre vorbele
în care trosnea mărunt vanitatea
celui năruit de griji
ce-și face loc cu coatele
între noi doar o frînghie
plină de rufe spălate
și întinse la uscat
ciorapi subțiri prinși în clești de lemn
sub aripile strînse ale unui pui de șarpe
scormonind în anii mei orbi
nelăsînd nici o cută neatinsă
luna mare cît un cap de bou
varsă o tihnă nepăsătoare
peste mutra mea chircită
cînd spaima capătă o limită
comprimată în umbra unui glonte
în fiecare por al frunții
cîte un gînd pervers
cu miezul roșu gîfîind
lutul buzelor umflat de bucurie
mă rupe cu dinții
002241
0